1. [MDA2] echinops sn vz echinocțiu
2. [DEX '09] ECHINOCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (20 sau 21 martie și 22 sau 23 septembrie), când durata zilei este egală cu a nopții. [Var.: echinox, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
3. [DEX '09] ECHINOX s. n. v. echinocțiu.
4. [MDA2] echinocț sn vz echinocțiu
5. [MDA2] echinocțiu sn [At: AR (1829), 1961/20 / S și: ecui~ / V: (înv) ~nocț, ~nops, ~nopț, ~nopțiu, ~nosc, ecinopțiu, ecuinopțiu, ecuinox, ecvinoxiu, equinapț, equinopțiu, ~nopție, ecuinoapte, ecuinocție, ecvinocție, ecvinoptie, ecvinopție sf / Pl: ~ii / E: fr équinoxe, lat aequinoctium] 1 Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. 2 (Îvr; îs) Punct de ecvinocție Punct echinocțial (3).
6. [MDA2] echinopț sn vz echinocțiu
7. [MDA2] echinopție sf vz echinocțiu
8. [MDA2] echinopțiu sn vz echinocțiu
9. [MDA2] echinosc sn vz echinocțiu
10. [MDA2] echinox sn vz echinocțiu
11. [MDA2] ecinopțiu sn vz echinocțiu
12. [MDA2] ecuinopțiu sn vz echinocțiu
13. [MDA2] ecuinox sn vz echinocțiu
14. [MDA2] ecvinocție sf vz echinocțiu
15. [MDA2] ecvinopție sf vz echinocțiu
16. [MDA2] ecvinoxiu sn vz echinox
17. [MDA2] equinapț[1] sn vz echinocțiu
18. [MDA2] equinopțiu sn vz echinocțiu
19. [CADE] *ECHINOX (pl. -oxe), *ECHINOCȚIU (pl. -ții) sn. 💫 Fie-care din cele două epoci ale anului cînd zilele sînt egale cu nopțile: ~ul de primăvară, pe la 21 Martie; ~ul de toamnă, pe la 21 Septembrie [lat.].
20. [CADE] * ECHINOX (pl. -oxe), * ECHINOCȚIU (pl. -ții) sn. 💫 Fie-care din cele două epoci ale anului cînd zilele sînt egale cu nopțile: ~ul de primăvară, pe la 21 Martie; ~ul de toamnă, pe la 21 Septembrie [lat.].
21. [DEX '98] ECHINOCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinox, echinoxuri s. n.] – Din lat. aequinoctium, fr. équinoxe.
22. [DLRLC] ECHINOCȚIU, echinocții, s. n. (Astron.) Fiecare dintre cele două momente ale anului (primăvara în jurul lui 21 martie, toamna în jurul lui 23 septembrie), cînd soarele se găsește pe ecuatorul ceresc și cînd durata zilei este egală cu a nopții. – Variante: echinox, echinoxuri (BOGZA, C. O. 381), echinopțiu (C. PETRESCU, Î. II 129) s. n.
23. [DLRLC] ECHINOPȚIU s. n. v. echinocțiu.
24. [DLRM] ECHINOCȚIU, echinoții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), cînd ziua este egală cu noaptea. [Var.: echinox, echinoxuri, s. n.] – Fr. équinoxe (lat. lit. aequinoctium).
25. [DN] ECHINOCȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie) cînd Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și cînd ziua este egală cu noaptea. [Var. echinox, echinopțiu s.n. / cf. fr. équinoxe, lat. aequinoctium < aequus – egal, nox – noapte].
26. [DN] ECHINOPȚIU s.n. v. echinocțiu.
27. [DN] ECHINOX s.n. v. echinocțiu.
28. [MDN '00] ECHINOCȚIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 martie și 23 septembrie), în care Soarele se află pe traiectoria ecuatorului celest și când ziua este egală cu noaptea. (< lat. aequinoctium, fr. équinoxe)
29. [Șăineanu, ed. VI] ecvinoxiu n. epoca anului când zilele sunt egale cu nopțile în toate regiunile pământului: ecvinoxiul de primăvară cade în 21 Martie, cel de toamnă în 22 Septemvrie.
30. [Scriban] *echinócțiŭ n. (lat. aequi-noctium, d. aequus, egal, și nox, noctis, noapte; fr. équinoxe). Timpu cînd zilele-s egale cu nopțile. – Această circumstanță se produce de doŭă orĭ pe an: la 21 Martie și la 21 Septembre, fiind-că atuncĭ, ceĭ doĭ polĭ aĭ pămîntuluĭ aflîndu-se la o egală distanță de soare, lumina luĭ se răspîndește de la unu la altu și luminează jumătate din pămînt, pe cînd jumătate rămîne în întuneric. Prima din aceste epoce corespunde cu echinocțiu de primăvară, ĭar a doŭa cu cel de toamnă. Ecŭatoru se numește linie echinocțială fiind-că e echinocțiŭ orĭ de cîte orĭ soarele e pe această linie, adică la 21 Martie și la 21 Septembre.
31. [DOOM 3] echinocțiu [iu pron. ĭu] s. n., art. echinocțiul; pl. echinocții, art. echinocțiile (desp. -ți-i-)
32. [DOOM 2] echinocțiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. echinocțiul; pl. echinocții, art. echinocțiile (-ți-i-)
33. [MDO] echinocțiu
34. [IVO-III] echinocțiu, -ții.
35. [DFL] ECHINOPS L., MĂCIUCA CIOBANULUI, fam. Compositae. Gen originar din Africa, Asia și sudul continentului nostru, cca 98 specii, erbacee, perene, înalte de 1-1,5 m, erecte, ramificate. Frunze penat-fidate, spinoase. înfloresc vara-toamna Flori albe sau albastre cu nuanțe metalice, dispuse în capitule florale globuloase, spinoase.
36. [DFL] Echinops commutatus Juratzka (syn. E. exaltatus Rchb.). Specie care înflorește vara. Flori alburii, așezate în capitule sferice. Fructe, achene cu papus. Frunze penat-fidate, pe dos cenușii-tomentoase, pe față aspru-păroase. Plantă erbacee, perenă, spinoasă. Tulpină dreaptă, ramificată, tomentoasă; înaltă de cca 1,40 m.
37. [DFL] Echinops ritro L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori albastre reunite în capitule globuloase. Frunze alterne, adînc-divizate, cu segmentele spinoase, coriacee; pe partea inferioară argintii. Tulpină, cca 1,50 m înălțime, pubescentă, ramificată spre vîrf.
38. [DFL] Echinops sphaerocephalus L. (syn.. E; multiflorus Lam.; E. giganteus hort.). Specie ce înflorește vara. Flori albe, antere albastre-intens, așezate în capitule sferice. Frunze alterne, coriacee, sinuat-penat-fidate, pubescente, pe față verzi, tomentoase, pe spate cenușii) cu lobi în formă de triunghi, dințați și terminați cu spini. Plantă erbacee, perenă. Tulpină erectă (cca 1,80 m înălțime), în partea superioară ramificată, glanduloasă și acoperită cu peri scurți, moi, argintii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL