Definiție și ce înseamnă efracțiune

1. [DEX '09] EFRACȚIUNE s. f. v. efracție.

2. [MDA2] efracțiune sf vz efracție

3. [CADE] * EFRACȚIUNE, EFRACȚIE sf. Spargerea de către un hoț a unei uși, a unei încuietori: furt prin ~ [fr.].

4. [CADE] *EFRACȚIUNE, EFRACȚIE sf. Spargerea de către un hoț a unei uși, a unei încuietori: furt prin ~ [fr.].

5. [DN] EFRACȚIUNE s.f. v. efracție.

6. [Șăineanu, ed. VI] efracțiune f. spargere făcută cu gândul de a fura.

7. [Scriban] efracțiúne f. (după fracțiune, d. lat. ef-fringere, fractum, a frînge, a sparge; fr. effraction). Jur. Spargere făcută cu intențiunea de a fura: furtu cu efracțiune e calificat ca crimă. – Și -ácție.

8. [DEX '09] EFRACȚIE, efracții, s. f. Spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, pentru săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: efracțiune s. f.] – Din fr. effraction.

9. [MDA2] efracție sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr effraction, lat effractio, -onis] 1 Spargere a unei uși, a unui dispozitiv de închidere, în vederea săvârșirii unei infracțiuni. 2 (Jur; îs) Furt prin (sau, înv, cu) ~ Furt prin spargere.

10. [DEX '98] EFRACȚIE, efracții, s. f. Spargere a zidurilor, forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere, ca mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni. [Var.: efracțiune s. f.] – Din fr. effraction.

11. [DLRLC] EFRACȚIE s. f. Spargere a unei uși, broaște, ferestre etc. făcută cu scopul de a jefui. ◊ (Jur.) Furt prin efracție = furt prin spargere.

12. [DLRM] EFRACȚIE s. f. (Jur.) Spargere făcută cu scopul de a fura. – Fr. effraction.

13. [DN] EFRACȚIE s.f. Spargere făcută cu intenția de a fura. [Gen. -iei, var. efracțiune s.f. / cf. fr. effraction, lat. effractio].

14. [MDN '00] EFRACȚIE s. f. spargere cu intenția de a fura. (< fr. effraction, lat. effractio)

15. [DOOM 3] efracție (desp. e-frac-ți-e) s. f., art. efracția (desp. -ți-a), g.-d. art. efracției; pl. efracții, art. efracțiile (desp. -ți-i-)

16. [DOOM 2] efracție (e-frac-ți-e) s. f., art. efracția (-ți-a), g.-d. art. efracției; pl. efracții, art. efracțiile (-ți-i-)

17. [MDO] efracție

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANHEDRIN s. n. Tribunal penal la vechii iudei; fig. grup de oameni […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro