Definiție și ce înseamnă dăscălime

1. [DEX '09] DĂSCĂLIME s. f. (Pop.) Mulțime de dascăli (1), totalitatea dascălilor. ♦ (Înv.) Elevi care urmau o școală de preoți. – Dascăl + suf. -ime.

2. [MDA2] dăscălime sf [At: DOSOFTEI, V. S. 67, ap. SFC I, 70 / E: dascăl + -ime] 1-5 (Îrg) Mulțime de dascăli (1-3, 5, 14). 6-10 Totalitate a dascălilor (1-3, 5, 14). 11 (Înv) Elevi care urmau cursurile unui seminar teologic.

3. [CADE] DĂSCĂLIME sf. 🖋 ⛪ col. DASCĂL. Mulțime de dascăli, toți dascălii: am găsit o mulțime de ~ adunată de pe la catiheți (CRG.).

4. [DLRLC] DĂSCĂLIME s. f. (Cu sens colectiv; popular) Mulțime, grup de învățători sau de profesori. Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! CARAGIALE, O. I 102. ♦ (Rar) Elevi care urmau o școală de preoți. Am găsit o mulțime de dăscălime adunată. CREANGĂ, A. 128.

5. [Șăineanu, ed. VI] dăscălime f. corpul de dascăli (laici sau bisericești): se adună o mulțime de dăscălime la noi CR.

6. [Scriban] dăscălíme f. Fam. Corpu dascălilor, corpu didactic.

7. [DOOM 3] dăscălime (pop., fam.) s. f., g.-d. art. dăscălimii

8. [DOOM 2] dăscălime (pop.) s. f., g.-d. art. dăscălimii

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. […]
1. [DEX '09] DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. […]
1. [DEX '09] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. […]
1. [DEX '09] DĂRĂBUȚ, dărăbuțe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui dărab. – Dărab + […]
1. [DEX '09] DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, […]
1. [DEX '09] DĂRĂCIRE, dărăciri, s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit. […]
1. [DEX '09] DĂRĂCIT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat […]
1. [DEX '09] DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro