1. [DEX '09] DĂSCĂLICI, dăscălici, s. m. (Rar) Dăscălaș. [Var.: dascaleci s. m.] – Dascăl + suf. -ici.
2. [MDA2] dăscălici smi [At: BARCAINU / E: dascăl + -ici] 1 (Înv) Dăscălaș (11). 2 (Olt; fam) Om plictisitor prin insistențele sale Si: pisălog.
3. [DLRLC] DĂSCĂLICI, dăscălici, s. m. (Rar; depreciativ) Dăscălaș (1). Un dăscălici izbutise să-l scoată din minți și să-l facă să creadă că băiatul dă, dimpotrivă, semne că are să ajungă un om cu totul deosebit. MACEDONSKI, O. III 57. – Variantă: (neobișnuit) dascaleci (GHICA, S. 258) s. m.
4. [DEX '09] DASCALECI s. m. v. dăscălici.
5. [DOOM 3] dăscălici (înv.) s. m., pl. dăscălici
6. [DOOM 2] dăscălici (rar) s. m., pl. dăscălici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL