1. [DEX '09] DĂRĂPĂNĂTURĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată, în ruină. – Dărăpăna + suf. -ătură.
2. [MDA2] dărăpănătură sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: dărăpăna + -ătură] Construcție dărăpănată, în ruină.
3. [CADE] DĂRĂPĂNĂTURĂ (pl. -turi) sf. Clădire dărăpănătă, ruină: cele două magazii mari, ce se înalțau în fața dărăpânăturii lui i se păreau pînă la cer (GRL.).
4. [DLRLC] DĂRĂPĂNĂTURĂ, dărăpănături, s. f. Construcție dărăpănată; clădire în ruină. Are o căsuță, o dărăpănătură, într-o comună de pe lîngă București. CAMIL PETRESCU, T. II 75. Dărăpănătura aceasta... dobîndea în bătaia lunii ceva tainic. M. I. CARAGIALE, C. 127.
5. [DOOM 3] dărăpănătură s. f., g.-d. art. dărăpănăturii; pl. dărăpănături
6. [DOOM 2] dărăpănătură s. f., g.-d. art. dărăpănăturii; pl. dărăpănături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL