Definiție și ce înseamnă dărăcit

1. [DEX '09] DĂRĂCIT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat cu daracul. – V. dărăci.

2. [DEX '09] DĂRĂCIT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci.

3. [MDA2] dărăcit1 sn [At: PAMFILE, I. C. 207 / Pl: ~uri / E: dărăci] 1-2 Dărăcire (1-2).

4. [MDA2] dărăcit2, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 118 / V: (reg) ~rac~ / Pl: ~iți, ~e / E: dărăci] 1 Care a fost trecut prin darac Si: cardat. 2 Care este pieptănat cu ajutorul daracului Si: cardat. 3 (Fig) Bătut.

5. [CADE] DĂRĂCIT sbst. Faptul de a dărăci.

6. [DLRLC] DĂRĂCIT1 s. n. Dărăcire.

7. [DLRLC] DĂRĂCIT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lînă, cînepă, in etc.) Dat la darac, tras prin darac, scărmănat cu daracul.

8. [DEX '09] DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.

9. [MDA2] darâci v vz dărăci

10. [MDA2] dăracit, ~ă a vz dărăcit2

11. [MDA2] dărăci [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) darâci / Pzi: ~cesc / E: darac] 1-2 vt (C.i. lână, in, cânepă) A scărmăna sau a curăța de impurități, prin pieptănare cu ajutorul daracului Si: a carda, (înv; rar) a dărăca. 3 vt (Îrg; fig) A certa. 4 vt (Îrg; fig; pex) A bate. 5 vrr (Mun; d. copii) A se hârjoni.

12. [CADE] DĂRĂCI (-ăcesc) vb. tr. A pieptăna lîna, cînepa, etc. cu daracul: lîna după ce se spală, se dărăcește, spre a se alege cea bună de cea rea (ION.); una dărăcea și cealaltă împletea la un ciorap (FIL.); Ⓕ: ea începu să dărăcească prin părul lui Conu Dinu (D.-ZAMF.).

13. [DLRLC] DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la lînă, cînepă, in etc.) A scărmăna, a destrăma și uneori a pieptăna cu daracul, a da la darac, a trece prin darac. Crezi că munca prăfuroasă din fabricile de dărăcit lîna e mai ușoară? CAMIL PETRESCU, T. i 276. Vro două-trei bătrîne... să scarmene sau să dărăcească niște lînă. SEVASTOS, N. 2. Găsi patru femei, dintre care două torceau, una dărăcea și cealaltă împletea la un ciorap. FILIMON, C. 52. ◊ Fig. [Vîntul] își dărăcea o dată coama sălbatică în peria pădurii. DUMITRIU, N. 187.

14. [Șăineanu, ed. VI] dărăcì v. a curăța și a alege lână.

15. [Scriban] dărăcésc v. tr. (d. darac). Peptăn cu daracu (Lîna dărăcită e maĭ fină de cît cea peptănată). V. chelfănesc.

16. [DOOM 3] dărăcit s. n.

17. [DOOM 2] dărăcit s. n.

18. [DOOM 3] dărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcesc, 3 sg. dărăcește, imperf. 1 dărăceam; conj. prez. 1 sg. să dărăcesc, 3 să dărăcească

19. [DOOM 2] dărăci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcesc, imperf. 3 sg. dărăcea; conj. prez. 3 să dărăcească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DĂRÂMAT, -Ă, dărâmați, -te, adj. 1. Prăbușit, surpat; ruinat; fig. nimicit, distrus. […]
1. [DEX '09] DĂRÂMĂTOR, -OARE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. […]
1. [DEX '09] TĂRĂBOI s. n. Gălăgie mare, larmă; zarvă, hărmălaie, tămbălău. – Cf. alb. […]
1. [DEX '09] DĂRĂBUȚ, dărăbuțe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui dărab. – Dărab + […]
1. [DEX '09] DĂRĂCI, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, […]
1. [DEX '09] DĂRĂCIRE, dărăciri, s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit. […]
1. [DEX '09] DĂRĂCITOR, -OARE, dărăcitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. […]
1. [DEX '09] DĂRĂCITURĂ s. f. Material textil dărăcit. – Dărăci + suf. -tură. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro