1. [DEX '09] DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colecție. 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate. – Din fr. doublet.
2. [MDA2] dublet sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr doublet] 1 Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.) păstrat într-o colecție. 2 Fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. 3 (Fiz) Dipol. 4 (Fiz) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă apropiate.
3. [CADE] * DUBLET (pl. -ete) sn. 1 📖 Se zice despre două cuvinte care au aceeași origine, dar din care unul a intrat în limbă într’o epocă foarte tîrzie în raport cu cel dintîiu; astfel maestru și magistru derivă și unul și altul din lat. magister, -strum, dar primul a fost moștenit de-a dreptul din graiul Romanilor, pe cînd celălalt a intrat în limbă abia în veacul al XIX-lea, ca împrumut direct din latinește ¶ 2 Se zice despre un al doilea exemplar al unei cărți, al unei medalii, monete antice, etc. într’o bibliotecă sau colecțiune: era... în relațiune cu Laurian și cu Bolliac... pentru studiul de medalii antice și schimburi de ~e (I.-GH.) [fr. doublet].
4. [DLRLC] DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect, păstrat într-o colecție, de obicei catalogat și înregistrat aparte de exemplarul prim. Schimb de dublete între biblioteci. ♦ (Lingv.) Fiecare din cele două (sau mai multe) cuvinte de aceeași origine, dar cu formă și adesea cu sens diferit, intrate în limbă pe căi sau în momente diferite. «Subțire» și «subtil», «maestru» și «magistru» sînt dublete. 2. (În expr.) Dublet electric = pereche de corpuscule cu sarcini electrice egale și de nume contrare.
5. [DN] DUBLET s.n. 1. Exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, al unei mărci poștale etc. ♦ Al doilea exemplar al unui obiect. 2. Cuvînt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrate în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. ◊ Dublet electric = dipol electric. [< fr. doublet].
6. [MDN '00] DUBLET s. n. 1. exemplarul al doilea al unei cărți, al unei medalii dintr-o colecție, mărci poștale etc. 2. cuvânt de aceeași origine cu altul, diferit ca formă, dar cu sens identic, intrat în limbă pe căi sau în momente diferite. 3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de undă foarte apropiate. ♦ ~ electric = dipol electric. (< fr. doublet)
7. [Șăineanu, ed. VI] dublet n. se zice de vorbele de aceeaș origine dar cu înțelesul diferit: ex. miez și mediu.
8. [Scriban] * dublét n., pl. e (fr. doublet, d. double, duplu). Cuvînt care are aceĭașĭ origine ca altu, dar diferă în înțeles și formă saŭ numaĭ în formă, precum: cumplit și complet, mez și mediu, supțire și subtil, ager și agil, săturat și saturat.
9. [MDA2] doblete sm vz dovlete
10. [MDA2] dobleț sm vz dovlete
11. [MDA2] dovlete sm [At: GRECESCU, FL. 390 / V: (reg) ~blete, ~bleț, ~du~, dubleț, duplete sm / Pl: ~leți / E: dovleac] (Olt) 1 Dovleac (2) (Cucurbita maxima). 2 Dovleac (3) (Cucurbita pepo). 3 Planta Cucurbita melopepo. 4 (Reg; îe) A avea cap nu ~ A se pricepe bine la ceva. 5 (Îae) A fi deștept (1). 6 (Irn; îae) A se crede deștept (1). 7 (Reg) Om prost.
12. [MDA2] dublete sm vz dovlete
13. [MDA2] dubleț sm vz dovlete
14. [MDA2] duflete sm vz dublete
15. [CADE] * DOVLEAC, Olten. DOVLETE sm. 1 🌿 Plantă din familia cucurbitaceelor, cu tulpina întinsă pe pămînt și acățătoare, cu flori mari galbene, al cărei fruct comestibil, rotund sau lungăreț, e de mărime și culoare variabilă; originară din America, e mult cultivată la noi de țăranii pe cîmp și în grădini; din semințele aflate în interiorul fructului se prepară un ulei alimentar, întrebuințat și în industrie; poartă diferite numiri, după regiuni: Mold. bostan, Trans. Băn. curcubătă, etc. (Cucurbita pepo) (🖼 1886) ¶ 2 Ⓕ F Cap gros și sec, căpățînă ¶ 3 Dovleac turcesc, Mold. bostan alb, varietate a acestei plante, originară din India răsăriteană, cu fructul mare, turtit, prezentînd pe suprafață 10 coaste prevăzute cu tubercule (Curcubita melopepo) [tc. devlek].
16. [CADE] * DUPLICAT (pl. -ate) sn. Al doilea exemplar identic cu primul dintr’un act (contract, chitanță, etc.) ¶ 2 DUBLET 2 [germ.].
17. [Scriban] dovléte m. Olt. Dovleac (NPl. Ceaur, 39 și 143).
18. [DOOM 3] dublet (al doilea exemplar) (desp. du-blet) s. n., pl. dublete
19. [DOOM 2] dublet (al doilea exemplar) (du-blet) s. n., pl. dublete
20. [DTL] DUBLET s. n. (< fr. doublet): fiecare dintre cuvintele cu același etimon, dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit, care au intrat într-o limbă dată în momente sau pe căi diferite. Astfel, verbele a săruta, moștenit din latină, și a saluta, neologism, sunt d. aceluiași etimon latin, salutare. I se mai spune și d. etimologic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL