1. [DEX '09] DUBITATIV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. – Din fr. dubitatif, lat. dubitativus.
2. [MDA2] dubitativ, ~ă a [At: I. GOLESCU, C., ap. DLR ms / Pl: ~i, ~e / E: fr dubitatif lat dubitativus] 1 Care exprimă o îndoială. 2 (Grm; îs) Propoziție ~ă Propoziție care exprimă o îndoială, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. 3 (Gmr; înv; îs) Modul ~ Modul optativ.
3. [CADE] * DUBITATIV adj. 📖 Care exprimă îndoiala [fr.].
4. [DLRLC] DUBITATIV, -Ă, dubitativi, -e, adj. (Gram.; despre propoziții) Care exprimă o îndoială, o nehotărîre, o nesiguranță, o posibilitate sau o bănuială. Propozițiile dubitative se construiesc cu modurile prezumtiv, conjunctiv și indicativ.
5. [DN] DUBITATIV, -Ă adj. Care exprimă o îndoială, un dubiu. ◊ Propoziție dubitativă (și s.f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărîre, o nesiguranță sau o bănuială. [Cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif].
6. [MDN '00] DUBITATIV, -Ă adj. care exprimă o îndoială, un dubiu. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune. (< fr. dubitatif, lat. dubitativus)
7. [Șăineanu, ed. VI] dubitativ a. care exprimă dubiul.
8. [Scriban] * dubitátiv, -ă adj. (lat. dubitativus). Care exprimă îndoĭală: propozițiune dubitativă. Adv. În mod dubitativ.
9. [DOOM 3] dubitativ adj. m., pl. dubitativi; f. dubitativă, pl. dubitative
10. [DOOM 2] dubitativ adj. m., pl. dubitativi; f. dubitativă, pl. dubitative
11. [DTL] DUBITATIV, -Ă adj. (cf. lat. dubitativus, fr. dubitatif): în sintagmele enunțiativă dubitativă, interogativă dubitativă și propoziție dubitativă (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL