1. [DLRLC] DISPENSAT, -Ă, dispensați, -te, adj. Scutit (de o obligație, de o sarcină, de o îndatorire).
2. [DEX '09] DISPENSA, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.
3. [MDA2] dispensa [At: SĂULESCU, HR. II, 271/26 / V: (îvr) ~nza / Pzi: ~sez / E: fr dispenser] 1 vt (Îvr) A permite. 2 vt A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. 3 vr (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A se lipsi de cineva sau de ceva. 4 vr (Cu determinări introduse prin prepoziția „de”) A renunța la...
4. [MDA2] dispenza v vz dispensa
5. [DLRLC] DISPENSA, dispensez, vb. I. 1. Refl. A se lipsi (de cineva sau de ceva), a renunța la... Un adevărat scriitor nu se poate dispensa de cunoașterea temeinică a limbii și literaturii populare. L. ROM. 1953, nr. 2, 35. Mă dispensez de analize. CAMIL PETRESCU, T. III 170. 2. Tranz. A scuti (pe cineva) de o obligație, de o îndatorire. Din cauza infirmității a fost dispensat de serviciul militar. ♦ A face pe cineva să nu mai aibă nevoie de...; a scuti. Întrebuințarea indiumului ne va dispensa aproape în întregime de folosirea cositorului. BARANGA, I. 169.
6. [DN] DISPENSA vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].
7. [MDN '00] DISPENSA vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)
8. [Șăineanu, ed. VI] dispensà v. 1. a distribui, a împărți: providența dispensează bunurile și relele; 2. a scuti de ceva: te dispensez de a mai veni; 3. a se abține.
9. [Scriban] * dispenséz v. tr. (fr. dispenser; it. dispensare, a distribui, dispéndere, a cheltui, d. lat. dis-pensare, „a distribui”, mlat. „a acorda o favoare”. V. compensez). Distribuĭ. (Rar). Scutesc, ușurez de o obligațiune: a dispensa pe cineva de a face ceva. V. refl. Mă lipsesc, mă abțin: plătesc și mă dispensez de grijă.
10. [DOOM 3] dispensa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dispensez, 3 dispensează; conj. prez. 1 sg. să dispensez, 3 să dispenseze
11. [DOOM 2] dispensa (a ~) vb., ind. prez. 3 dispensează
12. [IVO-III] dispensez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL