1. [DEX '09] DISCORDANT, -Ă, discordanți, -te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ◊ Strate discordante = strate ale scoarței Pământului ale căror suprafețe de stratificație nu sunt paralele între ele. – Din fr. discordant.
2. [MDA2] discordant, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 369 / Pl: ~nți, ~e / E: fr discordant] 1 Care este lipsit de armonie Si: distonant, fals, nepotrivit, strident. 2 (D. culori) Care este prea aprins Si: strident. 3-4 (Îs) Notă ~ă Vorbă sau faptă care distonează în chip strident într-un ansamblu. 5 (D. abstracte) Contrar. 6 (Glg; d. straturi ale scoarței pământului) Ale căror suprafețe de stratificație nu sunt paralele. 7 (Med; îs) Sindrom ~ Boală psihică gravă caracterizată printr-un proces de destrămare psihică Si: schizofrenie, demență precoce.
3. [CADE] * DISCORDANT adj. 1 Care nu se acordă, care nu se potrivesc între ele: caractere, opiniuni, colori ~e ¶ 2 🎼 Lipsit de armonie, nearmonios: un vuet surd și ~ bun de stricat nervii cei mai solizi (GN.); Ⓕ: singura nota ~ă și supărătoare... este dacălul din strana dreaptă (VLAH.) ¶ 3 🗺 Straturi ~e, pături geologice care nu sînt paralele între ele (🖼 1849) [fr.].
4. [DEX '98] DISCORDANT, -Ă, discordanți, -te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ◊ Straturi discordante = straturi ale scoarței pământului ale căror suprafețe de stratificație nu sunt paralele între ele. – Din fr. discordant.
5. [DLRLC] DISCORDANT, -Ă, discordanți, -te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. Culori discordante. Sunete discordante. ▭ De peste firea întreagă, pînă la hotarele auzului, într-o clipă se rîdică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frămîntării și a zbuciumului universal. HOGAȘ, M. N. 175. Simpatica muzică a lui Weber... pare că netezește cu o suflare lină toate asprimile... unor așa discordante contraste. ODOBESCU, S. III 99. ◊ Notă discordantă = vorbă sau faptă care distonează într-un ansamblu. De-a lungul întregii poezii nu-i nici o notă discordantă sau falșă. GHEREA, ST. CR. III 261. ♦ (Geol.) Straturi discordante = straturi ale căror suprafețe de stratificație nu sînt paralele între ele.
6. [DN] DISCORDANT, -Ă adj. Lipsit de armonie. ♦ Care distonează; nepotrivit; strident. ◊ (Geol.) Strate discordante = strate a căror înclinare se deosebește de înclinarea stratului peste care sunt depuse. [< fr. discordant].
7. [MDN '00] DISCORDANT, -Ă adj. care distonează; nepotrivit; strident. (< fr. discordant)
8. [Șăineanu, ed. VI] discordant a. 1. lipsit de armonie: voci discordante; 2. fig. contrar, opus: caractere discordante.
9. [Scriban] * discordánt, -ă adj. (fr. discordant; lat. discordans). Lipsit de armonie, nepotrivit: sunete, fraze discordante. Fig. Nepotrivit, opus: caractere discordante. Adv. În mod discordant.
10. [DOOM 3] discordant adj. m., pl. discordanți; f. discordantă, pl. discordante
11. [DOOM 2] discordant adj. m., pl. discordanți; f. discordantă, pl. discordante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL