1. [DEX '09] DISCOBOL, -Ă, discoboli, -e, s. m. și f. Atlet aruncător de disc1. – Din fr. discobole, lat. discobolus.
2. [MDA2] discobol sm [At: ALEXI, W. / Pl: ~i / E: fr discobole, lat discobolus] Atlet aruncător de disc1 (16).
3. [CADE] * DISCOBOL sm. 🏛 Atlet sau luptător la grecii cei vechi care se îndeletnicea să arunce cu discul (🖼 1848) [fr.].
4. [DLRLC] DISCOBOL, discoboli, s. m. (În antichitatea greacă) Atlet care se îndeletnicea cu aruncarea discului.
5. [DN] DISCOBOL s.m. (La vechii greci) Aruncător cu discul. [< lat. discobolus, gr. diskobolos < diskos – disc, bole – aruncare].
6. [MDN '00] DISCOBOL, -Ă s. m. f. atlet care practică aruncarea discului. (< fr. discobole, gr. diskobolos)
7. [Scriban] * discoból m., pl. ĭ (vgr. diskobolós, d. lat. discóbolus. V. parabolă, balistică). În vechime, atlet care se exercita aruncînd cu discu.
8. [DOOM 3] discobol s. m., pl. discoboli
9. [DOOM 2] discobol s. m., pl. discoboli
10. [DETS] DISCO- „disc, rotund, rotat”. ◊ gr. diskos „disc” > fr. disco-, it. id., engl. id., germ. disko- > rom. disco-. □ ~bol (v. -bol), s. m., atlet grec care practica aruncarea discului; ~carp (v. -carp), s. n., apoteciu în formă de disc, pe care se găsește stratul himenial al ascomicetelor; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., amator de discuri muzicale; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru discuri; ~for (v. -for), adj., care poartă un disc; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a nucleului unui disc intervertebral; ~id (v. -id), adj., în formă de disc; sin. discoidal; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., formațiuni rotunde sau elipsoidale, concentrice, prezente în nămolurile calcaroase batiale sau în depozitele cretoase; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu corpul de fructificație în formă de disc sau de cupă; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a discurilor intervertebrale; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral în formă de disc; ~radiculografie (v. radiculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a spațiului discal și a rădăcinilor nervoase rahidiene; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Colecție de discuri muzicale. 2. Încăpere special amenajată pentru păstrarea și audierea discurilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL