1. [DEX '09] DESTOIA, destoi, vb. I. Tranz. (Reg.) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. ◊ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. – Cf. ostoi.
2. [MDA2] destoi v vz destoia
3. [MDA2] destoia vt [At: SIMION DASC.; ap. LET. 235 / V: (reg) ~oi, dostoi / Pzi: ~oi / E: nct] 1 (Cu c. în dativ) A-și vărsa necazul, supărarea. 2 (Cu c. în dativ) A-și da satisfacție, împlinindu-și o dorință. 3 (Pex) A se răzbuna.
4. [MDA2] dostoi2 v vz destoia
5. [CADE] DESTOI, DESTOIA (-toiu) vb. tr. Mold. Bucov. 1 A-și ~ inima, a-și ușura inima, a spune tot ce are pe inima, tot ce-i apasă sufletul: după ce și-au mai destoiat ei inima și s’au întrebat de sănătate (SB.); a-și ~ asupra cuiva, a-și descărca necazul asupra cuiva, a-și răcori inima: Deci boierul se gîndea Vr’un prilej asupra popii să-și destoaei de-ar găsi (SPER.) ¶ 2 A-și ~ foamea, a-și potoli foamea [des – + toiu].
6. [DEX '98] DESTOIA, destoi, vb. I. Tranz. (Reg.) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. ♦ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. – Des1- + toi.
7. [DLRLC] DESTOIA, destoi, vb. I. Tranz. (Regional) A-și ușura inima, a-și descărca necazul; a se răzbuna. Cel întăi ardea și se zbuciuma în tăcere; cel de al doilea își destoia sufletul în gura mare. SADOVEANU, O. I 191. Știi, cîteodată ai nevoie să-ți mai destoi inima... Cîte lucruri nu-s îngropate în fundul sufletului! id. ib. 360. După ce și-au mai destoiat ei inima... s-au întrebat de sănătate. SBIERA, P. 54. ◊ Expr. A-și destoia foamea = a-și potoli foamea. Amu își destoaie ei foamea de astă-vară. CONTEMPORANUL, VIIII 1.
8. [Șăineanu, ed. VI] destoì v. Mold. 1. a-și descărca necazul, a se ușura: a-și destoi inima, foamea; 2. a se răsbuna: să-și destoaie asupră-i. [Lit. a se astâmpăra, a părăsi toiul].
9. [Scriban] destóĭ și -ĭésc v. tr. (d. toĭ. V. toĭesc). Nord. Îmĭ destoĭ, mă ușurez de un necaz, mă răzbun: să-șĭ destoaĭe inima. A-țĭ destoĭ foamea, a-țĭ potoli foamea.
10. [DOOM 3] destoia (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. destoi, 3 destoaie, 1 pl. destoiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să destoi, 3 să destoaie; imper. 2 sg. afirm. destoaie; ger. destoind
11. [DOOM 2] destoia (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 destoaie; conj. prez. 3 să destoaie; ger. destoind
12. [DAR] destoi, destoiesc, vb. IV refl. (pop.) 1. a se ușura, a se potoli, a-și descărca necazul. 2. a se răzbuna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL