1. [DEX '09] DESTITUIRE, destituiri, s. f. Acțiunea de a destitui și rezultatul ei; scoatere din funcție. – V. destitui.
2. [MDA2] destituire sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~ri / E: destitui] Îndepărtare disciplinară dintr-un post, dintr-o funcție Si: concediere, demitere, destituit1 (rar) destituție Vz (înv) mazilire1.
3. [DLRLC] DESTITUIRE s. f. Acțiunea de a destitui; scoatere din funcție.
4. [DN] DESTITUIRE s.f. Acțiunea de a destitui și rezultatul ei; destituțiune, dare afară. [< destitui].
5. [DEX '09] DESTITUI, destitui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere.
6. [MDA2] destitua v vz destitui
7. [MDA2] destitui vt [At: NEGULICI / V: ~ua, dis~ / Pzi: ~itui / E: fr destituer, lat destituere] (C.i. oameni) A îndepărta disciplinar dintr-un post, dintr-o funcție Si: a concedia, a demite Vz (înv) a mazili1.
8. [MDA2] distitui v vz destitui
9. [CADE] * DESTITUI (-tuiu) vb. tr. A scoate, a da afară din slujbă: de mă voiu fi înșelat, îl voiu ~ și pe dînsul, cum am destituit pe Pini (I.-GH.) [fr.].
10. [DLRLC] DESTITUI, destitui, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A scoate, a îndepărta (drept pedeapsă) dintr-o funcție, dintr-un post. V. concedia. La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ion-vodă din domnia Moldovei. IST. R.P.R. 153. Noul minister găsise urgent de a destitui sau a strămuta o mare parte din impiegați. ALECSANDRI, T. I 371. [Împăratul Alexandru] zicea că voiește pacea, se arăta furios în contra agentului său Pini pentru încurajările ce da boierilor emigrați, făgăduind că-l va destitui. GHICA, S. 124.
11. [DN] DESTITUI vb. IV. tr. A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcție. [Pron. -tu-i, p. i. destitui, 3,6 -ie. / < it. destituire, lat. destituere].
12. [MDN '00] DESTITUI vb. tr. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< fr. destituer, lat. destituere)
13. [Șăineanu, ed. VI] destituì v. a scoate dintr’o funcțiune.
14. [Scriban] *destítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. destitúere, d. statúere, a hotărî, a fixa. V. constituĭ. – Se conjugă ca constituĭ). Scot din funcțiune în semn de pedeapsă: a destituĭ un funcționar.
15. [Scriban] *destituțiúne f. (lat. de-stitútio, -ónis V. con-stituțiune). Acțiunea de a destituĭ. Hîrtia pin care comunică cuĭva că e pedepsit pin această acțiune. – Și -úție, -uíre.
16. [DOOM 3] destituire s. f., g.-d. art. destituirii; pl. destituiri
17. [DOOM 2] destituire s. f., g.-d. art. destituirii; pl. destituiri
18. [DOOM 3] destitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. destitui, 3 destituie, imperf. 1 destituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să destitui, 3 să destituie
19. [DOOM 2] destitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. destitui, 3 destituie, imperf. 3 sg. destituia; conj. prez. 3 să destituie
20. [MDO] destitui (ind. prez. 1 sg. destitui, 3 sg. și pl. destituie)
21. [IVO-III] destituiu, -ue 3, -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL