1. [DEX '09] DESTINDERE, destinderi, s. f. 1. Faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; fig. încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. – V. destinde.
2. [MDA2] destindere sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: destinde] 1 (Ccr) Întindere pe o suprafață vastă de pământ Si: destins1 (1). 2 (Îdt) Desfășurare prin deschidere, întindere, răsfirare etc. Si: destins1 (2). 3 Ieșire dintr-o stare de încordare musculară, dintr-o poziție ghemuită Si: destins1 (3), întindere, îndreptare, relaxare. 4 (Fig) Încetare a unei stări de tensiune nervoasă, de surescitare Si: calm, calmare, destins1 (4), liniștire, relaxare. 5 (Pex) Ieșire din monotonia preocupărilor cotidiene (prin petrecerea timpului în mod agreabil) Si: destins1 (5), odihnă, pace, recreare1, relaxare, repaus, tihnă. 6 (Fig) Deconectare. 7 (Fiz) Creștere a volumului specific al unui fluid, însoțită de scăderea presiunii Si: detentă, expansiune. 8 Ieșire din starea de încordare a unei coarde, a unui arc etc. Si: destins1 (7), destrunare (1).
3. [DLRLC] DESTINDERE s. f. Faptul de a (se) destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare. Andrei... are o încleștare... și pe urmă o destindere de resort. CAMIL PETRESCU, T. I 160. Fana a suspinat ușurată, cu trupul tot în destindere. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 253. ♦ Fig. Încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de spirit încordate; liniștire. Popoarele consideră că ar fi o crimă față de omenire dacă semnele de destindere a atmosferei internaționale ar ceda locul unei noi intensificări a încordării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2737. Șoimaru avu o clipă de destindere din încordarea și durerea lui. SADOVEANU, O. VII 65. Danton nu spune o vorbă, are ca o largă destindere sufletească, pe urmă îl privește cu ochi fericiți. CAMIL PETRESCU, T. II 470.
4. [DN] DESTINDERE s.f. 1. Faptul de a (se) destinde; relaxare. 2. Creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă. 3. (Fig.) Încetare a unei tensiuni nervoase; liniștire. ♦ (Polit.) Slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. [< destinde].
5. [MDN '00] DESTINDERE s. f. 1. faptul de a se destinde; relaxare. ◊ (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, de surescitare; liniștire. 2. slăbire a încordării relațiilor dintre state sau a relațiilor internaționale. 3. (fiz.) expansiune. (< destinde)
6. [DEX '09] DESTINDE, destind, vb. III. Refl. 1. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. (Despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Pref. des- + [în]tinde (după fr. détendre).
7. [MDA2] destinde [At: HELIADE, O. I, 163 / V: (rar) dis~ / E: des- + (în)tinde] 1-2 vtr A (se) întinde pe o suprafață vastă Si: a se desfășura. 3 vt A desfășura deschizând, întinzând, răsfirând etc. 4-5 vtr (Înv) A(-și) mări volumul. 6-7 vtr (A face să iasă sau) a ieși dintr-o stare de încordare musculară, dintr-o poziție incomodă, ghemuită Si: a (se) întinde, a (se) îndrepta, a (se) relaxa. 8-9 vtr (Fig) (A face să înceteze sau) a înceta o stare de tensiune nervoasă, de surescitare Si: a (se) calma, a (se) liniști, a (se) relaxa. 10-11 vtr (Pex; fig) (A face să iasă sau) a ieși din monotonia preocupărilor cotidiene (prin petrecerea timpului în mod agreabil) Si: a (se) odihni, a (se) recrea1, a (se) relaxa, a (se) repauza. 12-13 vtr (Fig) A (se) deconecta. 14-15 vtr (D. coarde, arcuri aflate în stare de încordare. A (se) slăbi. 16 vi (Mun; d. oameni) A fi mereu prezent într-un numit loc.
8. [MDA2] deștingere sf vz destindere
9. [CADE] DESTINDE (-tind) I. vb. tr. 1 A slăbi ceva ce era întins, a destrăma: ~ un arc ¶ 2 A trage înapoi: ea întinse o mînă, o aduse la gură, apoi o destinse repede (DLVR.) ¶ 3 A desface, a întinde, a răsfira: ~ aripele ¶ 4 A desfășura, a întinde la larg: Basta își destinse armia în rîndueală de bătaie (BĂLC.). II. vb. refl. 1 A se desface, a se întinde, a se răsfira; a se desfășura: cînd murgul serii începe a se ~ treptat peste pustii (ODOB.); nu se putea ~ în front mai mult de doisprezece oameni (BĂLC.) ¶ 2 Ⓟ A înceta de a mai veni într’un loc: Tîndală nu se mai destindea de la Păcală (R.-COD.) [întinde].
10. [CADE] DESTINZĂTOR adj. verb. DESTINDE. Care destinde: ~ feeric de aripi sburătoare (ALECS.).
11. [CADE] ‡ DEȘTINDE (-ind), ‡ DEȘTINGE (-ing) vb. intr. A se coborî, a descinde [lat. dĕscendĕre].
12. [DEX '98] DESTINDE, destind, vb. III. 1. Refl. A se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de surescitare) A se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) A se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des1- + [în]tinde (după fr. détendre).
13. [DLRLC] DESTINDE, destind, vb. III. 1. Refl. A deveni mai puțin încordat, mai puțin întins; a se relaxa, a slăbi. Toată suferința lui comprimată în tăcere izbucnește... cu violența unui resort uriaș care se destinde brusc. CAMIL PETRESCU, T. I 105. Mușchii se destinseră, voința se încordase. D. ZAMFIRESCU, R. 262. Vioara tace cînd coarda se destinde. MACEDONSKI, O. I 108. ♦ (Despre nervi, despre stări de spirit) A se liniști, a se descărca. Astfel se sparse, destinzîndu-se în acest plîns de jale, încordarea fără seamăn a acelei zile de cumplită ascensiune. BOGZA, C. O. 32. 2. Refl. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) A se întinde, a se îndrepta. Mitrea se zvîrcolise cu neliniște. Pe urmă s-a destins și s-a lăsat pe-o coastă, parcă i-ar fi fost somn. SADOVEANU, M. C. 48. Iepurașul se destinse ca o coardă și o zbughi la goană. GÎRLEANU, L. 19. ◊ Tranz. [Paler] și-a destins trupul și a plecat spre ieșire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 115. 3. Refl. (Neobișnuit, despre un ținut) A se întinde, a se desfășura. La poalele munților Vosgi se destinde provincia Lorenei. ODOBESCU, S. I 5. ◊ Fig. Cînd soarele se pleacă spre apus, cînd murgul serii începe a se destinde treptat peste pustii, farmecul tainic al singurătății crește și mai mult în sufletul călătorului. ODOBESCU, S. A. 316. 4. Tranz. (Neobișnuit) A retrage. Întinse o mînă, o aduse ușurel și lung la gură, apoi o destinse repede. DELAVRANCEA, H. T. 198. – Forme gramaticale: perf. s. destinsei, part. destins.
14. [DLRM] DESTINDE, destind, vb. III. 1. Refl. A deveni mai puțin încordat; a se relaxa, a slăbi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stări de spirit) A se liniști, a se descărca. 2. Refl. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) A se întinde, a se îndrepta. ◊ Tranz. Și-a destins trupul și a plecat spre ieșire (G. M. ZAMFIRESCU). 3. Refl. (Neobișnuit, despre un ținut) A se întinde, a se desfășura. 4. Tranz. (Neobișnuit) A retrage. Întinse o mînă... apoi o destinse repede (DELAVRANCEA). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Din des1- + [în]tinde.
15. [DN] DESTINDE vb. III. refl. 1. A-și slăbi încordarea, a se relaxa, a se slăbi. 2. (Despre ființe) A se întinde, a se îndrepta. ♦ A se odihni; a se distra. [P.i. destind, perf. s. -insei, part. -ins. / după întinde, cf. fr. détendre].
16. [MDN '00] DESTINDE vb. refl. 1. a-și slăbi încordarea; a se relaxa. 2. (despre ființe) a se întinde, a se îndrepta. ◊ (fig.) a se liniști, a se odihni; a se distra, a se recrea. (după fr. détendre)
17. [Șăineanu, ed. VI] destinde v. 1. a întinde la larg: Basta își destinse armia în rândueală de bătaie BĂLC.; 2. a răsfira: somnu ’și destinde aripa somnoroasă AL.; 3. a slobozi ceva întins: a destinde arcul [V. întinde].
18. [Scriban] *destínd, -tíns, a -tínde v. tr. (d. fr. détendre. V. detentă). Fac să nu maĭ fie întins (încordat): a destinde o coardă, un arc. Fig. Fac să nu maĭ fie încordat (și decĭ să fie maĭ bun): relațiunile între vecinĭ s’au destins. – În vest și „întind, desfășor”. V. bălțesc.
19. [DOOM 3] destindere s. f., g.-d. art. destinderii; pl. destinderi
20. [DOOM 2] destindere s. f., g.-d. art. destinderii; pl. destinderi
21. [DOOM 3] destinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destind, 2 sg. destinzi, 3 sg. destinde, perf. s. 1 sg. destinsei, 1 pl. destinserăm, m.m.c.p. 1 pl. destinseserăm; conj. prez. 1 sg. să destind, 3 să destindă; ger. destinzând; part. destins
22. [DOOM 2] destinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. destind, 1 pl. destindem, 2 pl. destindeți; conj. prez. 3 să destindă; ger. destinzând; part. destins
23. [IVO-III] destind, -dă 3 conj.
24. [DER] deștinge (-g, -ns), vb. – A coborî, a se da jos. – Var. deștinde. Lat. descĕndĕre (Candrea-Dens., 495; Tiktin; Candrea), cf. it. descendere, fr. descendre, sp. descender. Este dublet de la forma neol. descinde, vb. (a coborî, a se da jos; a se opri, a se caza; despre poliție, a face o descindere într-o casă sau într-un local), cu sensurile fr. descendre. Înv. (sec. XVI-XVII).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL