1. [DEX '09] DESPĂRȚITURĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment. 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. – Despărți + suf. -tură.
2. [MDA2] despărțitură sf [At: CORESI, L. 349/20 / V: dis~ / Pl: ~ri / E: despărți + -tură] 1-5 Despărțire (1-4,6). 6 (Mat) Împărțire. 7 Clasificare. 8-9 Despărțire (16-17). 10 (Fig) Învrăjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Despărțire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despărțire (25). 18 Deosebire. 19-28 Despărțire (27-36). 29 Divorț. 30-40 Despărțire (38-48). 41 (Înv; pex) Parte. 42 (Îvr) Subdiviziune. 43-50 Despărțire (52-59). 51 (Spc) Încăpere. 52 (Spc; înv) Locuință. 53 (Spc) Raft. 54 (Spc; înv) Cameră a stomacului la rumegătoare. 55 (Spc; reg) Grămadă. 56 (Spc) Hotar. 57 (Spc) Gard. 58 Despărțitoare (45). 59 (Înv) Construcție improvizată care separă ceva. 60 (Înv) Despărțământ (6). 61 (Reg) Sept.
3. [CADE] DESPĂRȚITURĂ (pl. -turi) sf. 1 Ceea ce desparte două lucruri, (gard, zid, etc.) ¶ 2 Parte despărțită prin ceva dintr’un dulap, într’o cutie, etc. ¶ 3 Diviziune, clasă deosebită [d e s p ă r ț i].
4. [DLRLC] DESPĂRȚITURĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un recipient sau dintr-o încăpere; încăpere mică despărțită din una mai mare; loc separat (într-o ladă, într-un dulap etc.); compartiment, diviziune. Biroul contabilului și al casierului... par de fapt o singură masă, cu despărțituri și policioare. CAMIL PETRESCU, T. I 381. Străbătură un loc larg și lung... și trecură într-o despărțitură mai mică. GALACTION, O. I 513. 2. Construcție, de obicei improvizată, făcută cu scopul de a separa ceva, de a face o delimitare. Își mutase pînda în jurul despărțiturilor de scînduri din curtea gării. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 157. 3. (Învechit) Grup, ceată. Pe de altă parte, despărțituri de oșteni moldoveni îi strîmtora pe de laturi. ARHIVA R. I 108.
5. [Șăineanu, ed. VI] despărțitură f. diviziune, clasă a parte.
6. [Scriban] despărțitúră f., pl. ĭ. Compartiment, secțiune, clasă.
7. [MDA2] dispărțitură sf vz despărțitură
8. [DOOM 3] despărțitură s. f., g.-d. art. despărțiturii; pl. despărțituri
9. [DOOM 2] despărțitură s. f., g.-d. art. despărțiturii; pl. despărțituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL