1. [DEX '09] DEVANSA, devansez, vb. I. Tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăși. 2. A săvârși sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acțiune, un fapt). – Din fr. devancer.
2. [MDA2] devansa vt [At: HELIADE, O. I, 114 / V: (îvr) ~nța / Pzi: ~sez / E: fr devancer] 1 A întrece pe cineva Si: a depăși. 2 (C.i. evenimente, acțiuni) A face să se desfășoare mai devreme decât era firesc sau stabilit Si: a grăbi.
3. [CADE] * DEVANSA (-sez) vb. tr. A o lua înainte, a întrece: s’a hotărît să se devanseze epoca izbucnirii (revoluției) (I.-GH.) [fr.].
4. [DLRLC] DEVANSA, devansez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) 1. A o lua cuiva înainte, a întrece pe cineva; a depăși. Umilit, copilul plecă acasă, dar, cînd ajunse, vestea insultei îl devansă și poarta nu i se deschise. I. IONESCU, M. 248. 2. (Rar) A săvîrși ceva sau a face să se petreacă ceva mai devreme decît era normal sau decît fusese prevăzut; a grăbi. Cereșile încep a se culege de la 20 mai înainte. În anul acesta au devansat cu zece zile ieșirea lor. I. IONESCU, M. 61.
5. [DN] DEVANSA vb. I. tr. 1. A întrece, a depăși. 2. (Rar) A grăbi (desfășurarea, săvîrșirea unui fapt etc.). [< fr. devancer].
6. [MDN '00] DEVANSA vb. tr. 1. a întrece, a depăși. 2. a grăbi desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc. (< fr. dévancer)
7. [MDA2] devanța v vz devansa
8. [DOOM 3] devansa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. devansez, 3 devansează; conj. prez. 1 sg. să devansez, 3 să devanseze
9. [DOOM 2] devansa (a ~) vb., ind. prez. 3 devansează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL