1. [DEX '09] DESPĂRȚĂMÂNT, despărțăminte, s. n. (Înv.) Despărțitură; secție. – Despărți + suf. -ământ (după fr. département).
2. [MDA2] despărțământ sn [At: RUS, I. I, 197/15 / V: ~țim~ / Pl: ~minte și (înv) ~uri / E: despărți + -ământ] (Înv) 1-5 Despărțire (10-14). 6 Detașament militar Si: (înv) despărțitură (60). 7 (Blg) Diviziune a regnului vegetal sau animal. 8 (Rar) Parte. 9 Loc izolat. 10 (Reg) Sept.
3. [MDA2] despărțimânt sn vz despărțământ
4. [CADE] * DESPĂRȚIMÎNT (pl. -minte) sn. 1 Despărțitură, loc separat ¶ 2 🐒 🌿 Una din diviziunile regnului vegetal sau animal [fr. d é p a r t e m e n t, refăcut după d e s p ă r ț i].
5. [DLRLC] DESPĂRȚĂMÎNT, despărțăminte, s. n. (Învechit) Despărțitură; secție. V. departament. (Atestat în forma despărțimînt) La cimitirul cel nou din Piscul Voevodesei... acum există mai multe despărțiminte pentru morții care în viață au rătăcit pe căile diverselor schisme ale bisericii. C. PETRESCU, A. 464. – Variantă: despărțimînt s. n.
6. [DLRLC] DESPĂRȚIMÎNT s. n. v. despărțămînt.
7. [Șăineanu, ed. VI] despărțimânt n. 1. loc separat; 2. una din diviziunile regnului vegetal: despărțimântul criptogamelor.
8. [Scriban] despărțimînt n., pl. inte (d. a despărți, după fr. département, d. départir și it. dipártimento, d. dipartire). Despărțitură, despărțire, departament, diviziune, secțiune.
9. [DOOM 3] despărțământ (înv.) s. n., pl. despărțăminte
10. [DOOM 2] despărțământ (înv.) s. n., pl. despărțăminte
11. [IVO-III] despărțimânt, -minte.
12. [DRAM 2021] despărțămấnt, despărțăminte, s.n. (înv.) 1. Departament, diviziune. 2. Sală de clasă: „…copiii erau organizați numai în trei despărțăminte” (Câmpeanu, 2016: 90). – Din despărți + suf. -ământ (DEX, MDA).
13. [DRAM 2015] despărțământ, despărțăminte, s.n. – (înv.) Departament, diviziune. – Din despărți (< lat. *dispartire) + suf. -ământ (după fr. département) (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL