Definiție și ce înseamnă despăturare

1. [DEX '09] DESPĂTURARE s. f. v. despăturire.

2. [MDA2] despăturare sf vz despăturire

3. [DEX '09] DESPĂTURA vb. I v. despături.

4. [DEX '09] DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despătura vb. I] – Pref. des- + [îm]pături.

5. [DEX '09] DESPĂTURIRE, despăturiri, s. f. Acțiunea de a despături și rezultatul ei. [Var.: despăturare s. f.] – V. despături.

6. [MDA2] despătura vt vz despături

7. [MDA2] despături vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~ra / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop.

8. [MDA2] despăturire sf [At: LB / V: ~rare / Pl: ~ri / E: despături] 1-3 Desfacere a unei hârtii, pânze etc. ce a fost (împăturită), (îndoită sau) mototolită Si: despăturit1 (1-3). 4 (Trs) Desfacere a paielor din snop Si: despăturit1 (4).

9. [CADE] DESPĂTURA (-tur) vb. tr. 1 A desface un lucru îndoit, a desdoi ¶ 2 A desface păturile [d e s – + î m p ă t u r a].

10. [DEX '98] DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despătura vb. I] – Des1- + [îm]pături.

11. [DLRLC] DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă: despătura, despătur, vb. I.

12. [DLRLC] DESPĂTURIRE, despăturiri, s. f. (Și în forma despăturare) Acțiunea de a despături. – Variantă: despăturare s. f.

13. [DOOM 3] despături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, 3 sg. despăturește, imperf. 1 despătuream; conj. prez. 1 sg. să despăturesc, 3 să despăturească

14. [DOOM 3] despăturire s. f., g.-d. art. despăturirii; pl. despăturiri

15. [DOOM 2] despături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, imperf. 3 sg. despăturea; conj. prez. 3 să despăturească

16. [DOOM 2] despăturire s. f., g.-d. art. despăturirii; pl. despăturiri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DESPREȚUI vb. IV v. disprețui. 2. [MDA2] desprețui v vz disprețui 3. […]
1. [MDA2] devinat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) div~ / Pl: ~ați, […]
1. [DEX '09] DESPREȚUIRE s. f. v. disprețuire. 2. [MDA2] desprețuire sf vz disprețuire 3. […]
1. [DEX '09] DIVINAȚIE, divinații, s. f. (Livr.) Ghicire a viitorului prin metode tradiționale (preziceri, […]
1. [MDA2] desprețuit2, ~ă a vz disprețuit2 2. [MDA2] desprețuit1 sn vz disprețuit1 3. [DLRLC] […]
1. [MDA2] deviometru sn [At: LTR2 / P: ~i-o~ / Pl: ~re / E: fr […]
1. [MDA2] desprețuitor, ~oare smf, a vz disprețuitor 2. [Șăineanu, ed. VI] desprețuitor a. și […]
[MDN '00] DEVIRA vb. tr. (mar.) a roti cabestanul în sens invers. (< fr. dévirer) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro