1. [MDA2] desprețuitor, ~oare smf, a vz disprețuitor
2. [Șăineanu, ed. VI] desprețuitor a. și m. care desprețuește.
3. [DEX '09] DISPREȚUITOR, -OARE, disprețuitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț. [Pr.: -țu-i-] – Disprețui + suf. -tor.
4. [MDA2] despreciuitor, ~oare smf, a vz desprețuitor
5. [MDA2] disprețuitor, ~oare [At: VALIAN, V. / V: (înv) des~, (îvr) despreciu~ / Pl: ~i, ~oare / E: disprețui + -tor] 1-2 a Care exprimă dispreț (1-2). 3 a Care nesocotește. 5 a Batjocoritor. 6-7 av Cu dispreț (1-2).
6. [CADE] * DISPREȚUITOR. ‼ DESPREȚUITOR adj. verb. DISPREȚUI. Care desprețuește: să nu mă mai privești cu ochii aceia răi și desprețuitori (VLAH.).
7. [DLRLC] DISPREȚUITOR, -OARE, disprețuitori, -oare, adj. Care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț; batjocoritor. Avea o gură mică și fragedă, însă cu o expresiune aspră și disprețuitoare. GALACTION, O. I 627. Safta îl pironise cu o privire disprețuitoare. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 214. La toate întrebările ce li se făcu ei [prizonierii] toți răspunseră prin o tăcere mîndră și disprețuitoare. BĂLCESCU, O. I 344. ◊ (Adverbial) Tu tot cu jivinele tale... privi disprețuitor Mînecuță pe mezin. SADOVEANU, P. M. 309. – Pronunțat: -țu-i-.
8. [DN] DISPREȚUITOR, -OARE adj. Care disprețuiește. // adv. Cu dispreț. [< disprețui + -tor].
9. [MDN '00] DISPREȚUITOR, -OARE adj., (și adv.) care disprețuiește. (< disprețui + -tor)
10. [Scriban] * disprețuitór, -oáre adj. Care disprețuĭește: disprețuitor de banĭ.
11. [DOOM 3] disprețuitor (desp. -țu-i-) adj. m., pl. disprețuitori; f. sg. și pl. disprețuitoare
12. [DOOM 2] disprețuitor (-țu-i-) adj. m., pl. disprețuitori; f. sg. și pl. disprețuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL