1. [DEX '09] DEFAVOARE s. f. (În sintagma) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). – Din fr. défaveur.
2. [MDA2] defavoare sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 562 / V: ~or sn, desf~, desfavor, disf~ / Pl: ~ri / E: fr défaveur] 1-2 (Îoc favoare) Situație neprielnică (în raport cu altă situație). 3 Dezavantaj. 4 Lipsă a unei favori. 5 Dizgrație. 6 Discredit. 7 (Îe) În ~ea cuiva Împotriva interesului cuiva. 8 (Îae) În dezavantajul cuiva. 9 (Îvr; îe) A cădea în ~ea cuiva A pierde bunăvoința cuiva.
3. [CADE] * DEFAVOARE sf., * DEFAVOR sbst. 1 Pierderea favoarei, trecerii pe care o are cineva pe lîngă altul ¶ 2 Lipsă de bunăvoință; în defavoarea mea, în defavorul meu, împotriva mulțumirii mele, contra interesului meu, năpăstuindu-mă pe mine [fr.].
4. [DLRLC] DEFAVOARE s. f. (În loc. prep.) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). Aparența poate e uneori în defavoarea mea. C. PETRESCU, C. V. 108. Azi situația s-a schimbat în defavoarea ei. REBREANU, R. II 51. – Variantă: (învechit) defavor, defavoruri (GHEREA, ST. CR. I 355), s. n.
5. [DN] DEFAVOARE s.f. Discreditare, dizgrație. ◊ În defavoarea (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). [Pl. -oruri, gen. -rii. / cf. fr. défaveur].
6. [MDN '00] DEFAVOARE s. f. discreditare, dizgrație. ♦ în defavoarea (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). (< fr. défaveur)
7. [Șăineanu, ed. VI] defavoare f. pierderea favorii: discredit, disgrație.
8. [Scriban] *defavoáre f., pl. orĭ (fr. défaveur). Lipsă de favoare, perderea credituluĭ, dizgrație.
9. [MDA2] defavor sn vz defavoare
10. [MDA2] desfavoare sf vz defavoare
11. [MDA2] desfavor sn vz defavoare
12. [MDA2] disfavoare sf vz defavoare
13. [DLRLC] DEFAVOR s. n. v. defavoare.
14. [DOOM 3] defavoarea s. f. art. (în: în ~ lui/sa)
15. [DOOM 2] !defavoarea (în ~) s. f. art.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL