1. [DEX '09] DEDESUBTUL prep. (Urmat de un genitiv) Sub, din jos. – De4 + de4 + subt.
2. [DLRLC] DEDESUBTUL prep. (Urmat de un genitiv; uneori precedat de prep. «pe») Sub, din jos. Îngurzi flori și semne ciudate deasupra și dedesubtul slovelor. CAMILAR, T. 71. Vor fi poduri peste ape... lăsînd să treacă pe dedesubtul lor șuvoaiele. BOGZA, C. O 131. Dedesubtul Brăcinelului era o poiană. GALACTION, O. I 164.
3. [DEX '09] DEDESUBT, (1) dedesubturi, s. n., (2) adv. 1. S. n. Partea cea mai de jos, cea mai adâncă; fig. partea ascunsă, tăinuită. 2. Adv. În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). ♦ (Adjectival) De jos, inferior. Etajul de dedesubt. – De4 + de4 + subt.
4. [MDA2] dedesubt [At: PSALT. HUR. 118r/7 / V: ~upt / Pl: (10-13) ~uri / E: de4 + de4 + subt] 1-2 av (Îoc deasupra; adesea precedat de pp „de”) (În partea de) jos. 3 av (Îoc deasupra; adesea precedat de pp „de”) Sub ceva. 4 ain De jos. 5 ain Dinăuntru. 6 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă situarea inferioară între două elemente în contact Si: sub. 7 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă situarea inferioară între două elemente care nu sunt în contact Si: pe sub. 8 pp (Îf ~ul; construit cu cazul G) În josul. 9 pp (Fig; îf ~ul; construit cu cazul G) Exprimă raportul dintre partea manifestă a unui fapt și partea invizibilă. 10 sna Partea cea mai de jos a unui lucru. 11 sna Partea cea mai adâncă a unui lucru. 12-13 sn (Fig; mpl) Partea ascunsă, tăinuită (și necinstită) a unei afaceri, a unei situații etc.
5. [CADE] DEDESUBT I. adv. Pus sub altceva, sub altcineva: cînd eu ~, cînd el deasupra (👉 DEASUPRA). II. DEDESUBTUL prep. În partea de subt: ~ casei se află pivnițe boltite. III. (pl. -turi) sn. 1 Partea, lucrul care se află dedesubt ¶ 2 F Lucru ascuns, tăinuit: nici el, nici ea nu au dedesubtul vorbelor ce și le spun (BR.-VN.) [de-de-subt].
6. [DLRLC] DEDESUBT2, dedesubturi, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Parte ascunsă, tăinuită. Nu învățam nimic interesîndu-mă de supărările și dedesubturile din traiul ticălos și necăjit al celor mai bătrîni. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 193. Darea în vileag a dedesubtului acelei «afaceri». M. I. CARAGIALE, C. 150. 2. (Concret) Partea cea mai de jos, cea mai adîncă. Crapii și somnii îi cercetează dedesubturile [plaviei]. SADOVEANU, P. M. 129.
7. [DOOM 3] dedesubtul prep. (~ lui/său)
8. [DOOM 3] !dedesubtul (de ~) (de sub) prep. + prep.
9. [DOOM 2] dedesubtul prep.
10. [DOOM 3] dedesubt2 s. n., pl. dedesubturi
11. [DOOM 2] dedesubt2 s. n., pl. dedesubturi
12. [MDO] dedesubt
13. [IVO-III] dedesubt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL