1. [DEX '09] DEDICAT, -Ă, dedicați, -te, adj. (Despre oameni) Care se consacră unei îndeletniciri. – V. dedica.
2. [MDA2] dedicat2, ~ă a [At: ȚICHINDEAL, A. M. 94/24 / Pl: ~ați, ~e / E: dedica] 1-2 (D. opere) Închinat cuiva de către autor, în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: (îvr) dediat2 (1-2), dedicăluit2 (1-2). 3 (Înv) Hărăzit. 4 (D. temple, biserici) Consacrat unui cult, unei divinități, unui sfânt Si: (îvr) dediat2 (4), dedicăluit2 (4). 5 (D. biserici) Sfințit prin slujbă religioasă Si: târnosit2, (îvr) dediat2 (5), dedicăluit2 (5). 6-7 (D. persoane) Care s-a consacrat (unei idei sau) unei activități Si: (îvr) dediat2 (6-7), dedicăluit2 (6-7). 8 (Înv) Pus sub protecția dumnezeiască Si: dediat2 (8), dedicăluit2 (8). 9 (Îvr) Devotat. 10 (Îvr) Sacrificat. 11 (Rar) Destinat.
3. [MDA2] dedicat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: dedica] 1-2 Dedicare (1-2). 3 (Înv) Hărăzire. 4-8 Dedicare (4-8). 9 (Îvr) Sacrificare. 10 (Rar) Destinare.
4. [DEX '09] DEDICA, dedic, vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecțiune; a hărăzi. 2. Tranz. și refl. A (se) consacra unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri. – Din lat. dedicare, fr. dédier.
5. [MDA2] dedica [At: ANTIM, O. 401 / V: ~ia / Pzi: ~dic și (înv) ~căz / E: it dedicare, lat dedicare] 1-2 vt (C.i. opere; subiectul este autorul) A închina cuiva în semn (de omagiu sau) de afecțiune Si: (îvr) a dedicălui (1-2), a dedia (1-2). 3 vt (Înv) A hărăzi. 4 vt (Îdt; c. e un templu, o biserică) A consacra unui cult, unei divinități, unui sfânt etc. Si: (îvr) a dedicălui (4), a dedia (4). 5 vt (C. e o biserică) A sfinți prin slujbă religioasă Si: a târnosi, (îvr) a dedicălui (5), a dedia (5). 6-9 vtr A (se) consacra (unei idei sau) unei activități Si: (îvr) a dedicălui (6-9), a dedia (6-9). 10 vt (Îvr) A pune sub protecția dumnezeiască Si: (îvr) a dedicălui (10), a dedia (10). 11 vt (Îvr) A sacrifica. 12 vt (Rar) A destina.
6. [CADE] DEDICA (-dic) vb. tr. 1 A închina, a hărăzi, a consacra cultului divin ¶ 2 Ⓕ A închina cuiva o carte, o lucrare artistică [lat.].
7. [DLRLC] DEDICA, dedic, vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o carte, o operă artistică sau o lucrare științifică proprie, în semn de iubire, de prietenie, de admirație sau de respect. Îi spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. IBRĂILEANU, A. 160. Să le scrii cum cere lumea vreo istorie pe apă?... Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară. EMINESCU, O. I 137. Am primit scrisoarea d-voastră împreună cu frumoasa poezie ce mi-ați dedicat. ALECSANDRI, S. 48. ♦ A pune toată puterea și priceperea, toate mijloacele în slujba unei idei sau acțiuni. Comuniștii sînt oameni care-și dedică toate forțele, toate cunoștințele și energia lor luptei pentru fericirea oamenilor muncii, pentru comunism. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2603. ♦ A rezerva, în cursul unei activități, un interval de timp în care să te poți ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. Refl. (Despre persoane) A se consacra unui anumit lucru sau unei anumite îndeletniciri. [Turgheniev] se dedică desăvîrșit numai literaturii și nu face decît asta pînă la sfîrșitul vieții. SADOVEANU, E. 234.
8. [DN] DEDICA vb. I. 1. tr. A închina cuiva (o carte, o operă artistică sau științifică proprie) ca omagiu. ♦ A consacra, a pune toate puterile în slujba unei idei, unei acțiuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedic. / < lat., it. dédicare, cf. fr. dédier].
9. [MDN '00] DEDICA vb. I. tr. a închina (cuiva) o carte, o operă proprie, în semn de omagiu. II. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile în slujba unei idei, a unei activități etc. (< lat., it. dedicare, după fr. dédier)
10. [Șăineanu, ed. VI] dedicà v. 1. a consacra cultului divin; 2. fig. a adresa, a oferi cuiva o carte, o operă de artă.
11. [Scriban] *dedíc și (maĭ bine) dédic, a -á v. tr. (lat. dé-dico, -dicáre, compus al lui dĭco, -áre, a consacra, ca și pre-dic). Consacrez cultuluĭ divin, hărăzesc, închin: biserică dedicată sfîntuluĭ Ilie. Fac omagiŭ cu o operă de artă declarînd că e făcută în onoarea cutăruĭa.
12. [DOOM 3] +dedicat adj. m., pl. dedicați; f. dedicată, pl. dedicate (persoane ~)
13. [DOOM 3] dedica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dedic, 2 sg. dedici, 3 dedică; conj. prez. 1 sg. să dedic, 3 să dedice
14. [DOOM 2] dedica (a ~) vb., ind. prez. 3 dedică
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL