1. [MDA2] cătelin av vz cătinel
2. [CADE] †CĂTELIN, CĂTILIN adv. Încet(ișor); cîte puțin [cîte + lin].
3. [Scriban] cătelín, V. cătinel.
4. [DEX '09] CĂTINEL adv. Încetinel, lin, domol; tiptil. ◊ Expr. (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. [Var.: câtinel adv.] – Lat. *cautelinus „cu precauție” (< cautela „prevedere”).
5. [DEX '09] CÂTINEL adv. v. cătinel.
6. [MDA2] cătelnuț av vz cătinel
7. [MDA2] cătenel av vz cătinel
8. [MDA2] cătinel av [At: VARLAAM, C. 347/2 / V: ~telin, ~ten~, câtelin, câten~, câtilin, cât~, chiten~ / E: ml pop *cautelinus sau cautelenus] (Îvp) 1-2 Încet (și prevăzător) Si: (îvp) cătineluș (1-2), cătinelușel (1-2), cătineluț (1-2), cătingan (1-2), (pop) cătinică (1-2). 3 Mereu. 4 Tiptil. 5 (Pop; îlav) Nel-~ Încetul cu încetul. 6 (Înv; îlav) ~ pre ~ Încetinel.
9. [MDA2] câtelin av vz cătinel
10. [MDA2] câtelnuț av vz cătinel
11. [MDA2] câtenel av vz cătinel
12. [MDA2] câtilin av vz cătinel
13. [MDA2] câtinel av vz cătinel
14. [MDA2] chitenel av vz cătinel
15. [MDA2] cucinel av vz cătinel
16. [CADE] CĂTINEL l. adv. Încet, încetinel: umbla ~, ca să n’o audă mpăratul CRG. II. adj. (f. CĂTINICĂ) Puțin, puțintel: după ce mai trecu cătinică vreme ISP. [cătelin, metatezat sub influența lui încetinel].
17. [CADE] ‡CĂTINELUȘ adv. dim. CĂTINEL.
18. [CADE] ❍CĂTlLIN 👉 CĂTELIN.
19. [CADE] ❍ CHITILIN adv. Trans. Maram. = CĂTELIN.
20. [CADE] ❍ CHITINEL adv. Trans. (RET.) = CĂTINEL.
21. [CADE] CÎTINGAN adv. Trans. Încet (inel) [comp. CĂTINEL.]
22. [DLRLC] CĂTINEL adv. Încet și cu băgare de seamă, lin și cu luare-aminte, încetinel, încetișor, domol, lin; tiptil. Liniștea de toamnă e ca o apă, în care chiar dacă plescăi cu o piatră, se vălurește cătinel, din ce în ce mai cătinel, pînă se întinde la loc, molcomă și netedă. V. ROM. februarie 1952, 189. Vîntul bătea cătinel și pînzele cortului fîlfîiau. SADOVEANU, O. V 401. În vîrful degetelor, cătinel, țiindu-și răsuflul, au trecut prin un șir de odăi. NEGRUZZI, S.I 78. ◊ (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. Și astfel, nel-cătinel, ajunse acasă. ISPIRESCU, U. 59. – Variantă: cîtinel (SBIERA, P. 170, CREANGĂ, P. 97) adv.
23. [DLRLC] CÎTINEL adv. v. cătinel.
24. [DLRM] CĂTINEL adv. Încetinel, lin, domol; tiptil. ◊ Expr. (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. [Var.: cîtinel adv.] – Lat. *cautelinus „cu precauție” (< cautela „prevedere”).
25. [Șăineanu, ed. VI] cătinel adv. 1. încet, domol: șoptia și îmbla cătinel CR.; 2. puțin: după ce mai trece o cătiniCă de vreme ISP. [Cf. cât].
26. [Scriban] cătinél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (din maĭ vechĭu cătelin, adică „cîte lin”, cîte puțin, din care supt infl. luĭ încetinel, puținel, -ntel, s’a făcut cătenel, apoĭ cătinel. V. cîte). Vechĭ. Azĭ nord. Puțin: cătinică vreme. Adv. Lin, încet: a porni cătinel. Puțin: stăĭ cătinel! – Și cătingan și chitinel (Trans.). Dim. cătineluș.
27. [DOOM 3] cătinel adv.
28. [DER] cătinel adv. – Încet, lin, domol; cu grijă (ambele idei sînt simultane, cf. DAR). – Var. cîtinel, cătănel, cătelin, cîtelin. Lat. contĭnŭĕ „în mod continuu” sau contĭnuō de la contĭnēre „a răbda”. Rezultatul normal trebuia să fie *cătinu (pentru -con, cf. către), la care s-a adăugat suf. dim. -el, prin analogie cu (în)cetinel. În privința semantismului, contĭnŭĕ a însemnat probabil „fără izbituri, fără zgîlțîituri”, ca sp. aguanta, cînd se transportă un obiect greu. Metateza -nel › -lin a unor var. se explică prin contaminarea cu lin „suav”. Este puțin probabilă explicația lui Pușcariu, Dacor, III, 658 (cf. DAR și REW 1782a), care pleacă de la cautela pentru a presupune lat. *cautelῑnus sau *cautelēnus, care ar fi ajuns cu greu la rezultatul rom. Și mai puțin probabilă este explicația lui Spitzer, din lat. cattus „pisică” și cu un suf. -inel, care nu ne este cunoscut (Dacor., IV, 656-63 și BL, VI, 234). – Der. cîtineluș, adv. (încetișor); cîtinică, adj. f. (puțintică).
29. [DRAM 2021] cătelin, adv. v. cătilin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL