1. [DEX '09] CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară.
2. [MDA2] cărucioară sf [At: ISPIRESCU, L. 188 / P: ~cioa~ / Pl: ~re / E: căruță + -ioară] 1-2 (Șhp) Căruță (1) (mică).
3. [CADE] CĂRUCIOARĂ (pl. -re) sf. 1 dim. CĂRUȚĂ: se puse de-și cumpără o ~ cu un cal rău RET. ¶ 2 Căruță ușoară de poștă: în cinci minute eram pe drum cu două cărucioare de poștă I.-GH..
4. [DEX '98] CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară.
5. [DLRLC] CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. La cererea lui Mihai, cărucioara ocoli așezările Podenilor și se lăsă spre dreapta, pe drumul cîmpului dinspre Pănoiu. MIHALE, O. 454. Iată, o cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni. ISPIRESCU, L. 188.
6. [DLRM] CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță.
7. [Șăineanu, ed. VI] cărucioară f. căruță mică și ușoară (mai ales de poștă).
8. [Scriban] cărucĭoáră (oa dift.) f., pl. e. Căruță mică.
9. [DOOM 3] cărucioară (rar) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioarei; pl. cărucioare
10. [DOOM 2] cărucioară (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioarei; pl. cărucioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL