1. [DEX '09] CĂRUCER, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Căruță + suf. -ar.
2. [MDA2] cărucer sm [At: (a. 1814) URICARIUL I, 37/23 / Pl: ~i / E: căruță + -ar] 1 (Reg) Căruțaș. 2 (Ast; art) Vizitiul.
3. [CADE] CĂRUCER sm. Căruțaș: m’am schimbat în straie de ~, ca să pot iar intra aici ALECS. [căruță].
4. [DLRLC] CĂRUCER, căruceri, s. m. (Mold.) Căruțaș. M-am schimbat în straie de cărucer, ca să pot iar intra aici. ALECSANDRI, T. I 214. Aste-s două scrisori ce le aducea cărucerul de la Vaisbruc. NEGRUZZI, S. III 196. Cărucer m-oi face Și pe drum oi trece, Cu care Cu povară. MARIAN, O. I 266.
5. [DLRM] CĂRUCER, căruceri, s. m. (Reg.) Căruțaș. – Din căruță + suf. -ar.
6. [Scriban] cărucér m. (d. căruță). Est. Cel care conduce o căruță, căruțaș.
7. [DOOM 3] cărucer (reg.) s. m., pl. căruceri
8. [DOOM 2] cărucer (reg.) s. m., pl. căruceri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL