1. [DEX '09] CĂPUTA, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.
2. [MDA2] căputa [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tez, (rar) căput / E: căpută] 1-2 vt A pune căpute (1-2) noi la o încălțăminte uzată Si: a încăpută. 3 vt A înlocui, total sau parțial, partea care acoperă laba piciorului unui ciorap uzat Si: a încăpută. 4-5 vtr (Fig) A (se) potrivi ca o căpută la încălțăminte. 6 vt A însăila (de mântuială) Si: (reg) a înciocola. 7 vr (D. un văduv; rar) A se recăsători cu o văduvă.
3. [CADE] CĂPUTA (-tez) vb. tr. Mold. 👞 A pune căpute, a încăpută: să mai dea un irmilic Iui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele CRG..
4. [DLRLC] CĂPUTA, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. Văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere la bătaie, ne punem la mijloc și-i împăcăm cu mare greu; loan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele. CREANGĂ, A. 107. Ciubota căputată Bună-ar fi, cînd n-ar fi spartă. ȘEZ. V 15. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care îmbracă laba piciorului. – Variantă: încăputa (DELAVRANCEA, H. T. 16) vb., I.
5. [DLRM] CĂPUTA, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care acoperă laba piciorului. [Var.: încăputa vb. I] – Din căpută.
6. [Șăineanu, ed. VI] căputà V. a pune căpute la carâmbii unei cisme.
7. [DEX '09] CĂPUTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec.
8. [MDA2] căpută sf [At: BIBLIA (1688), 159/1 / Pl: ~te / E: nct] 1 Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului Si: căputătură (2). 2 Parte de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. 3 (Reg) Ciorap gros, de lână, scurt numai până la gleznă, care se încalță peste ciorapul obișnuit și peste care se pun obiele.
9. [CADE] CĂPUTĂ (pl. -te) sf. 1 🫀 Partea piciorului de la încheietura gleznelor pînă la degete ¶ 2 👞 Partea încălțămintei care acopere căputa piciorului: în care parte pică ciubota cu gura căputei, într’acea parte cred (fetele) că se vor mărita MAR..
10. [CADE] ÎNCĂPUTA (-tez) I. vb. tr. 1 👞 = CĂPUTA: ~ ghetele, cizmele ¶ 2 👞 A drege ciorapii, împletind alte vîrfuri sau altă talpă ¶ 3 A lungi, adăugînd o bucată: scurteica... o scurtase mereu pe la poale, ca să-și încăputeze mînecile (DLVR.) ¶ 4 Ⓕ A înjheba, a prepara în grabă. II. vb. refl. 1 A se potrivî în mărime (PAMF.) ¶ 2 A se înjheba: s’a încăputat numai din globitul lor douăzeci de pogoane de seceri (S.-ALD.); la douăzeci de ani... lesne se încăputează un culcuș de traiu (DLVR.).
11. [DLRLC] CĂPUTĂ, căpute, s. f. 1. Partea încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. Trase de sub pat căputa unei ciubote. CAMILAR, N. II 303. Pantof de casă grosolan, făcut dintr-o cizmă sau gheată, căreia i se taie cît mai jos căputa. CARAGIALE, O. VII 187. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii, de la gleznă pînă la degete. (Într-un descîntec) cu mîna le-a luat Și le-a pus Cap La cap... Glezne La glezne, Căpută La căpută, Tălpi La tălpi. TEODORESCU, P. P. 385.
12. [DLRLC] ÎNCĂPUTA vb. I v. căputa.
13. [DLRM] CĂPUTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă pe deasupra laba piciorului. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii.
14. [Șăineanu, ed. VI] căpută f. 1. partea piciorului dela încheetura gleznelor până la degete; 2. partea corespunzătoare a încălțămintelor. [Lit. partea (în)căpută a cismei în care intră încălțămintea].
15. [Scriban] căpútă f., pl. e (d. încăpută, a încăpea). Partea de la bot a încălțăminteĭ, numită și suĭuz.
16. [Scriban] căputéz v. tr. (d. căpută). Pun căpute la încălțăminte. – Și încăp-.
17. [Scriban] încăputéz, V. căputez.
18. [DOOM 3] căputa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. căputez, 3 căputează; conj. prez. 1 sg. să căputez, 3 să căputeze
19. [DOOM 2] căputa (a ~) vb., ind. prez. 3 căputează
20. [DOOM 3] căpută s. f., g.-d. art. căputei; pl. căpute
21. [DOOM 2] căpută s. f., g.-d. art. căputei; pl. căpute
22. [DER] căpută (căpute), s. f. – 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incertă. Este clară legătura sa cu sl. kopyto (› rom. copită); sl. kopytĭce „tip de încălțăminte”, dar nu este clară calea acestui der. Cf. mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), alb. këputsë (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 îl derivă cu mică probabilitate, din tc. papuç (Berneker 484). Der. căputa, vb. (a pune căpute noi); căputar, s. m. (cizmar); căputătură, s. f. (pantofi vechi; pantofi în general); încăputa, vb. (a căputa; a repara).
23. [DRAM 2021] căpută, căpute, s.f. 1. Partea încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului: „Bate cizma pă căpută, / Nu căta că talpa-i ruptă” (Bilțiu, 1994: 270). 2. (în expr.) Căputa piciorului = gleznă. – Cuv. autohton, cf. alb. këputs(ë), (Russu, Philippide, NDU) din rad. i.-e. *kep-, *(s)kep- „a acoperi, a înveli, a ascunde” (Russu).
24. [DRAM 2015] căpută, căpute, s.f. – Partea încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – Et. nec. (DER, DEX, MDA); cuvânt autohton (cf. alb. këputsë), din rad. i.-e. *kep-, *(s)kep- „a acoperi, a înveli, a ascunde” (Russu, Philippide, NDU).
25. [DRAM] căpută, -e, s.f. – Partea încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului. – Cuvânt autohton, cf. alb. këputsë (Russu 1981, NDU).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL