1. [DEX '09] CĂPICIOARĂ, căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță. – Căpiță + suf. -ioară.
2. [MDA2] căpicioară sf [At: TEODORESCU, P. P. / Pl: ~re / E: căpiță + -ioară] 1-2 (Șhp) Căpiță (mică).
3. [DEX '98] CĂPICIOARĂ, căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță1. – Căpiță + suf. -ioară.
4. [DLRLC] CĂPICIOARĂ, căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță. La ce căpiți mi-a ajuns, La toate vîrfuri le-am pus; Dar acuma dinspre toamnă Am făcut d-o căpicioară Și, pustia, vîrf că n-are. TEODORESCU, P. P. 630.
5. [DLRM] CĂPICIOARĂ, căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță.
6. [Scriban] căpicĭoáră f., pl. e. Dim. d. căpiță.
7. [DOOM 3] căpicioară (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. căpicioarei; pl. căpicioare
8. [DOOM 2] căpicioară (-cioa-) s. f., g.-d. art. căpicioarei; pl. căpicioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL