1. [MDA2] căpcea sf [At: VICIU, GL. / Pl: ~cele / E: tc kepçe] (Trs) 1 Căuș de băut apă, scobit în lemn, cu coadă scurtă. 2 Conținut al unei căpcele (1). 3 Căuș împreună cu conținutul.
2. [CADE] ❍CĂPCEA (pl. -cele) sf., CĂPCEL (pl. -ele) sn. Trans. Vas mic de lemn, căuș de băut apă ori lapte; e scobit din lemn și are o coadă scurtă (🖼 825) [lat. *capicella < capis].
3. [Scriban] căpceá, V. chepcea.
4. [MDA2] chepcea1 sf [At: ȘIO / V: chip~ / Pl: ~cele / E: tc kepče] (Reg) 1 Lingură mare găurită, cu care se ia spuma. 2 Lingură cu care se amestecă în metale topite.
5. [MDA2] chepcea2 sf [At: DDRF / Pl: ~cele / E: nct] (Sst) Covor de pâslă.
6. [CADE] CHEPCEA, CHIPCEA sf. Lingură mare cu găvanul găurit ca un ciur, cu care se scoate spuma de pe fierturi [tc. kepčé].
7. [Scriban] chepceá și chipceá f., pl. ele (turc. kepče, d. pers. kefče, polonic, chipceag, de unde și ngr. kepsé și bg. kebče. V. chipcel, chipceag). Munt. Mold. Rar. Linguroĭ cu găurĭ de luat spuma din ferturĭ. – În Hațeg căpcea, căuș de băut apă. V. cáuc și cĭorbalîc.
8. [DAR] căpcea s.f. (reg.) căuș (din lemn pentru băut apă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL