1. [DEX '09] CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie.
2. [MDA2] cănățuie sf [At: COSTINESCU / V: ~ătu~ / Pl: ~ui / E: cănată + -uie sau căniță + -uie] 1 Cănuță (folosită de obicei la măsurat lichide). 2 (Pop) A i se răsturna cuiva ~ia A muri.
3. [CADE] CĂNĂȚUIE sf. Căniță, cană mică [cănată].
4. [DLRLC] CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Diminutiv al lui cană; cănită. Sapă o gaură ca o cănățuie de apă. ISPIRESCU, la TDRG.
5. [DLRM] CĂNĂȚUIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Din căniță + suf. -uie.
6. [Scriban] cănățúĭe f. Rar. Cănuță.
7. [MDA2] cănătuie sf vz cănățuie
8. [Șăineanu, ed. VI] cănățue f. cană mica pentru lichide: o cănățue de apă ISP. [Diminutiv din dial. Tr.: canată, cană mare].
9. [DOOM 3] cănățuie (rar) s. f., art. cănățuia, g.-d. art. cănățuii; pl. cănățui
10. [DOOM 2] cănățuie (rar) s. f., art. cănățuia, g.-d. art. cănățuii; pl. cănățui
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL