1. [DEX '09] CĂLINET, călineturi, s. n. (Rar) Crâng de călini. – Călin + suf. -et.
2. [MDA2] călinet sn [At: (a. 1579) CUV. D. BĂTR. I, 253 / Pl: ~uri / E: călin1 + -et] Pădurice de călini1 (1).
3. [DLRLC] CĂLINET, călineturi, s. n. Crîng de călini.
4. [DLRM] CĂLINET, călineturi, s. n. (Rar) Crîng de călini. – Din călin + suf. -et.
5. [DOOM 3] călinet (rar) s. n., pl. călineturi
6. [DOOM 2] călinet (rar) s. n., pl. călineturi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL