Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă cădință

Definiție și ce înseamnă cădință

1. [MDA2] cădință sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: cădea + -ință] (Înv) Cuviință.

2. [CADE] CĂDINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ‡ Bună-cuviință, decență ¶ 2 Drept (de a face ceva), prerogativă [cădea2].

3. [Scriban] cădínță f., pl. e (d. a se cădea, a se cuveni. V. cadență). Rar. Decență, cuviință. Competență, drept, cădere.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [CADE] CĂCĂSDER 👉 CĂCĂDER. 2. [Șăineanu, ed. VI] căcăsder m. Bot. măcieș. [Mold. căcăderiu: […]

1. [MDA2] căcăstoare sf [At: LB / Pl: ~ori / E: cf căca] (Reg) Closet. […]

1. [MDA2] căcător, ~oare a [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: căca + […]

[DER] CĂCĂTRICĂ s. m. 1. Persoană fricoasă, lașă. 2. Persoană leneșă. (din căca) Sursă: DEX […]

1. [MDA2] căcătură sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: căcat + -ură] […]

1. [MDA2] căcățel sm [At: DA ms / Pl: ~ei / E: căcat + -el] […]

1. [MDA2] căcățiș sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: căcat + -iș] […]

1. [MDA2] cădelnițare sf [At: DA ms / Pl: ~țări / E: cădelnița] 1 Mișcare […]