1. [DEX '09] CÂȘTIG, câștiguri, s. n. Ceea ce câștigă cineva. ◊ Expr. A fi în câștig = a avea un avantaj (față de cineva). – Din câștiga (derivat regresiv).
2. [MDA2] câștig sn [At: PSALT. 222/25 / V: (înv) ~șlig, chișlig sn / Pl: ~uri / E: pvb câștiga] 1 (Trs; înv) Muncă. 2 (Trs; înv) Osteneală. 3 (Trs; Ban) Grijă. 4 (Trs; îe) A da vitele în ~ A da vitele în îngrijirea cuiva. 5 Ceea ce câștigă cineva Si: agoniseală, câștigare (3), câștigătură (1), folos. 6 Profit. 7 (Îe) A fi în ~ A avea un avantaj față de cineva.
3. [Șăineanu, ed. VI] câștig n. 1. bani câștigați; 2. folos, profit: numai banul îl vânează și câștigul fără muncă EM. [Abstras din câștiga].
4. [DEX '09] CÂȘTIGA, câștig, vb. I. 1. Tranz. A obține bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa; a cuceri. Câștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în..., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. – Lat. castigare.
5. [MDA2] câșlig sn vz câștig
6. [MDA2] câșliga v vz câștiga
7. [MDA2] câștiga [At: PSALT. 74/36 / V: căș~, ~șli~, (sst) gâș~, (înv) chiș~ / Pzi: câștig / E: ml castigare] 1 vr (Trs; înv) A se osteni. 2 vr (Înv) A se îngriji (de cineva sau de ceva). 3 vt (Trs; Ban; c. indică un copil) A crește. 4 vt (Trs; Ban; c. indică un copil) A educa. 5 vt (Îvp) A îngriji. 6 vt (Îvp) A deretica. 7 vt (Îvp) A curăța. 8 vr (Trs) A se cumineca. 9 vr A se găti. 10 vr (Spc) A se pregăti de drum. 11 vt A-și procura ceva. 12 vr (Trs; Ban) A se tângui. 13 vr (Trs; Ban) A se plânge cuiva. 14 vt A obține bani sau bunuri materiale prin muncă, prin trudă. 15 vt (Înv) A obține ca pradă de război. 16 vt A obține un profit (prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.). 17 vt (Pex) A dobândi experiență, cunoștințe etc. 18 vt (Fig) A face progrese. 19 vt A recupera timpul (pierdut). 20 vt A atrage de partea sa Si: a cuceri. 21 vt A ajunge la... 22 vt (C. indică ceva rău, nedorit) A avea parte de... 23 vr A proveni. 24 vt (Sens abstract) A aduce. 25 vt (Sens abstract) A pricinui. 26 vt A obține victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 27 vi A deveni mai bogat în..., sporindu-și conținutul, calitatea, greutatea etc. 28 vt (Nob; gms) A merita. 29 vt (Înv) A strânge.
8. [MDA2] chișlig sn vz câșlig
9. [CADE] CÎȘLIG (pl. -iguri) sn. Mold. Bucov. = CÎȘTIG.
10. [CADE] ❍ CÎȘLIGA vb. tr. Mold. Bucov. – CÎȘTIGA: să cauți de muncă, poate ai ~ măcar ceva-ceva (FLOR.).
11. [CADE] CÎȘTIG (pl. -iguri) sn. Bani cîștigați (prin muncă, la joc, etc.); folos, profit: cît ~ aduce tovărășia, se împarte la toți tovarășii (LEG.-CAR.); (P): mai bine cu un vrednic la pagubă decît cu un nevoiaș la ~; unde e ~ e și pagubă; nu se alege ~ul din pagubă [cîștiga].
12. [CADE] CÎȘTIGA (cîștig) I. vb. tr. 1 A dobîndi bani, a agonisi (prin muncă, prin negoț sau alte mijloace) avere sau alte foloase: ~ la loterie, ~ în cărți; (P): negustorul fricos nici nu cîștigă, nici nu păgubește; ușor e de cîștigat, dar greu de păstrat ¶ 2 A birui, a învinge: ~ o bătălie, ~ un proces ¶ 3 A trage folos, a folosi: văzu că de la plîns nu cîștigă nimic (ISP.); cînd doi se ceartă al treilea cîștigă ¶ 4 A căpăta (ceva neplăcut), a se alege cu: ceea ce a cîștigat în munții Telegii a fost un junghiu bun (I.-GH.) ¶ 5 A dobîndi, a căpăta: ~ experiență: la întoarcere, cîștigase afecțiunea regelui (I.-GH.) ¶ 6 Ⓕ A trage în partea sa: i-a cîștigat pe toți prin purtarea sa ¶ 7 † Trans. A cumpăra, a-și procura: cîștigă de un taler, mai fărină, mai brînză, mai lapte acru (RET.) ¶ 8 Trans. A griji, a îngriji; a deretica. II. vb. intr. Trans. A îngriji, a purta de grijă: or mai ~ ăști frați de tine să nu piei de foame (FR.-CDR.). III. vb. refl. Trans. A se îngriji, a avea grijă, a purta de grijă [lat. castigare].
13. [CADE] ORÎNDUIALA E CÎȘTIG DE VREME (pr.).
14. [CADE] QUI RISQUE, GAGNE (fr.) = Cine riscă, acela cîștigă.
15. [DLRLC] CÎȘTIG, cîștiguri, s. n. Folos sau profit material (mai ales bănesc) variabil, izvorît de pe urma unei afaceri întîmplătoare sau a unei îndeletniciri permanente, de obicei cu caracter de speculă sau de exploatare (v. venit), uneori obținut la un joc de noroc sau prin tragere la sorți. Aleargă de dimineața pînă noaptea ca un cîine, însă nu găsește o posibilitate sigură de cîștig. SAHIA, N. 97. [Samsarii] își urmează Vorbirea ce-ntr-un singur cuvînt se însumează: Cîștigul. MACEDONSKI, O. I 45. Să nu aștepți în deșert cîștiguri. ISPIRESCU, U. 23. Ca tovarăș, era părtaș la toate, și la pagubă și la cîștig. CREANGĂ, P. 247. Numai banul îl vinează și cîștigul fără muncă. EMINESCU, O. I 151. ◊ Expr. A fi în cîștig (asupra cuiva) = a avea un avantaj (față de, cineva). Eram în cîștig asupra lui Grigoriță cu doi ardei. HOGAȘ, DR. 253. A avea cîștig de cauză = a obține o victorie, asupra cuiva, a triumfa.
16. [DLRLC] CÎȘTIGA, cîștig, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la bunuri materiale, mai ales la bani) A agonisi, a dobîndi, a obține (prin muncă sau prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.). Se gîndi totuși că... ar putea să cîștige un ban. SAHIA, N. 99. Cînd capăt o notă proastă... mă duc acolo și stau cu undița. Cîștig dobîndă cîte un crap, dar mai cu seamă lepăd în apă spurcăciunile năcazului. SADOVEANU, N. F. 41. Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. ◊ Fig. Doi copii cîștigase cu el mama. STANCU, D. 5. Absol. Spuse și el încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106. ◊ (Cu privire la noțiuni abstracte) A cîștiga experiență. ▭ Lămurind pe oamenii muncii asupra problemelor politicii interne și externe, ca și asupra tuturor problemelor care-i frămîntă, dînd exemplu în muncă, avînd o atitudine tovărășească, principială, membrii de partid trebuie să știe să cîștige stima și dragostea oamenilor muncii, astfel încît aceștia să li se adreseze cu încredere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. El n-a avut multă greutate a cîștiga inima ei. NEGRUZZI, S. I 21. Țara sau, ca să zicem mai bine, clasele înalte, care singure se folosesc de drepturile țării, cîștigară mult, dar poziția țăranilor nu lua nici o prefacere. BĂLCESCU, O. I 143. Pricina, nu rezultatul, laude ți-a cîștigat. ALEXANDRESCU, P. 134. Tot de of și de oftat Foarte m-am îndestulat. Nimica n-am cîștigat, Fără doar m-am întristat. TEODORESCU, P. P. 276. ◊ Expr. A cîștiga teren v. teren. ♦ (Regional) A-și procura ceva (cu efort sau prin cumpărare). Se duse... și cîștigă de-un taler mai fărină, mai brînză. RETEGANUL, P. 1 72. Îi mulțămi și lui pentru că l-a scăpat de năcaz, nemaiavînd grijă de aci înainte de bălaur să-i cîștige tot la o jumătate de an fată. RETEGANUL, P. IV 48. ♦ (Cu privire la timp) A recupera. Trebuie să cîștigăm timpul pierdut. 2. Tranz. A atrage (pe careva) de partea sa; a cuceri. Vorbindu-i mereu, a reușit să-l cîștige. 3. Tranz. (Mai ales cu privire la competițiile sportive) A obține, a cuceri. A cîștigat medalia de aur la săriturile în înălțime. ◊ Fig. Pădurile se întindeau în zări, sub un păienjeniș de pîcle de un albastru posomorît; pe costișe lanurile erau verzi și se lămureau încet încet, cu cît luminile cîștigau văile. SADOVEANU, O. VI 194. ◊ Absol. Oricine-a cîștiga, Roabă lui hanul m-a da! ALECSANDRI, P. P. 106. Expr. (Familiar) Ai cîștigat procesul = m-ai convins, fie așa cum spui tu. 4. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») A deveni mai bogat în ceva, a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. Făcînd așa, toată intriga ar fi cîștigat în verosimilitate. GHEREA, ST. CR. II 262.
17. [DLRM] CÎȘTiG, cîștiguri, s. n. Folos sau profit material rezultat de pe urma unei îndeletniciri, în special de pe urma unei afaceri (cu caracter de speculă sau de exploatare) sau obținut la un joc de noroc, prin tragere la sorti etc. ♦ Expr. A fi în cîștig (asupra cuiva) = a avea un avantaj (față de cineva). A avea cîștig de cauză = a obține o victorie asupra cuiva. – Postverbal al lui cîștiga.
18. [DLRM] CÎȘTIGA, cîștig, vb. I. 1. Tranz. A agonisi, a dobîndi bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculații, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.) ; a dobîndi, a obține experiență, cunoștințe etc. ♦ (Reg.) A-și procura ceva. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. Tranz. A atrage de partea sa ; a cuceri. Cîștigase simpatia tuturor. 3. Tranz. A obține, a cuceri victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.). 4. Intranz. A deveni mai bogat în. . ., a-și spori conținutul, calitatea, greutatea. Făcînd așa, toată intriga ar fi cîștigat în verosimilitate (GHEREA). – Lat. castigare.
19. [Șăineanu, ed. VI] câștigà v. 1. a primi prețul muncii sale, al timpului său: anevoie se câștigă, lesne se cheltuiește; 2. a obține ceea ce se dorește: a câștiga un proces, o bătălie; 3. fig. a trage în partea sa: a câștiga iubire, prietenie. [Lat. CASTIGARE, a pedepsi, evoluțiune de sens analogă cu a sinonimelor muncă și agonisi: munca și rezultatul ei sunt deopotrivă considerate ca o caznă, ca o luptă, ca o pedeapsă].
20. [Scriban] cîșlíg, V. cîștig.
21. [Scriban] 2) cîștíg (est) și căștig (vest), a -á v. tr. (lat. castigo, -áre, pedepsesc, îndreptez, corijez, d. castus, curat, și agere, a face; it. castigare, pv. castiar, fr. châtier, sp. pg. castigar, a pedepsi. D. rom. vine sîrb. kaštigovati, a pedepsi, kaštiga, pedeapsă. V. purg). Obțin pin muncă: a cîștiga un franc, un proces, o bătălie. Obțin pin sorț: a cîștiga la loterie. Fig. Atrag: a cîștiga pe cineva pin blîndeță, a cîștiga inima cuĭva. V. refl. Vechĭ. Vest. Mă îngrijesc, am grijă. – În est pop. cîșlig.
22. [Scriban] 1) cîștíg (est) și căștíg (vest) n., pl. urĭ (d. cîștig 2). Trudă (Vechĭ). Folos, profit: munca mea mĭ-a adus un cîștig de zece francĭ, a nu fi bețiv e un mare cîștig. Lucru obținut pin sorț: cîștigurĭ la loterie. – În est pop. cîșlig. V. căștigă.
23. [DOOM 3] câștig s. n., pl. câștiguri
24. [DOOM 2] câștig s. n., pl. câștiguri
25. [IVO-III] câștig, sb. și vb.
26. [DOOM 3] câștiga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. câștig, 2 sg. câștigi, 3 câștigă; conj. prez. 1 sg. să câștig, 3 să câștige
27. [DOOM 2] câștiga (a ~) vb., ind. prez. 3 câștigă
28. [MDO] cîștig
29. [DER] cîștiga (cîștig, cîștigat), vb. – 1. (Trans.) A crește, a îngriji. – 2. (Refl., rar) A se îngrji, a se dichisi. – 3. A obține, a face rost. – 4. A cîștiga. – 5. A progresa, a îmbunătăți. – Mr. cîștigă, s. f. (grijă), cîștigare, vb. (a cîștiga). Lat. castigare, de la castus (Pușcariu 377; Candrea-Dens., 359; REW 1746; DAR); cf. it. castigare, prov., sp., port. castigar, fr. châtier; cu evoluție semantică diferită. Pentru evoluția rom., cf. Skok, Dacor., IX, 216 și v. sard. castigare „a conserva.” Der. cîștig, s. n. (grijă; beneficiu; profit, folos); cîștigă, s. f. (înv., grijă); cîștigos, adj. (folositor). Sb. kaštiga, s. f. (pedeapsă); kaštigovati, vb. (a pedepsi), nu par a explica prin rom., cum credea Candrea, Elemente, 407. Pentru var. mold. cîșlig, cf. Graur, BL, V, 58.
30. [DE] CONSILIO MELIUS VINCES QUAM IRACUNDIA (lat.) mai mult câștigi prin blândețe decât prin mânie – Publius Syrus, „Sententiae”, 129.
31. [DAS] CÎȘTIG. Subst. Cîștig, folos, folosință (înv.), haznă (reg.), profit, avantaj, emolument (livr.), beneficiu, venit. Cîștigare. Rentabilitate. Chilipir, speculă, afacere (fam.), locma (înv.), ghelir (înv.), pleașcă, pleșcuit (reg.), picuș (fam.), un ce profit; mită, șperț, bacșiș, ciubuc (fam.), rușfet (turcism înv.), sabaș (înv.). Cîștigător, beneficiar; chilipirgiu (peior.), pleșcaș (rar), pleșcar (fam.), profitor, afacerist, speculant, șperțar. Adj. Cîștigat, avantajat; cîștigător. Rentabil, remuneratoriu; profitabil, util, avantajos, avantajant (rar), lucrativ. Vb. A cîștiga, a face bani, a mirui (înv. și reg.), a beneficia, a trage folos, a avea un cîștig (un profit, un avantaj), a fi (a rămîne) în cîștig, a se folosi de..., a avea folos, a profita de..., a trage un profit din..., a avea un folos din..., a se alege cu.... A renta, a fi rentabil, a produce venit, a aduce cîștig. A căuta (a umbla după) pleașcă, a umbla după chilipir, a umbla după ciolan, a umbla după (a căuta) pomană; a specula, a face speculă, a pleșcui (reg). Adv. Cu cîștig, cu profit, cu folos, în avantaj. V. acumulare, bani, bogăție, dar, plată, recompensă.
32. [CECC] Chague enfant qu’on enseigne est un homme qu’on gagne (fr. „Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l cîștigăm”) – vibrantă pledoarie pentru învățătură, pentru educație, o găsim în culegerea Les guatre vents de l’esprit (Cele patru vînturi ale spiritului: satira, drama, poezia și romanul) de Victor Hugo. Vezi expresia din familia aceleiași idei: litera D – Docendo discitur, ceea ce face dovada că oameni iluștri de pretutindeni și din toate timpurile au prețuit în chip deosebit rolul cărții, însemnătatea învățăturii. LIT.
33. [CECC] L’avarice perd tout, en voulant tout gagner (fr. „Zgîrcenia pierde totul, vrînd să cîștige totul”) – Primul vers din fabula Găina și ouăle de aur de La Fontaine, care a prelucrat pilda cu același titlu (nr. 89) a lui Esop. E vorba de un om nesățios care avea o găină ce-i făcea ouă de aur. Sperînd să găsească o comoară în pîntecul ei, omul spintecă pasărea, dar nu descoperi nimic; decît tîlcul acestei întîmplări: goana oarbă după multă avuție te face să pierzi și puținul ce-l aveai. E tocmai sensul moral cu care se aplică citatul lui La Fontaine. Noi spunem: lăcomia pierde omenia. LIT.
34. [CECC] Lucri bonus est odor ex re qualibet (lat. „E plăcut mirosul cîștigului, de oriunde ar veni”) – citat din Iuvenal. Vezi expresia: Banul n-are miros. LIT.
35. [CECC] Qui risque, gagne (în. „Cine riscă, cîștigă”), cunoscut proverb, folosit uneori și în formă negativă: Qui ne risgue rien, na rien. (Cine nu riscă nimic n-are nimic). Sau: Qui ne saventure, na ni cheval ni mule (Cine nu se aventurează, n-are nici cal nici catîr). În engleză: Nothing venture, nothing gain (Nici un risc, nici un cîștig). În italiană: Chi non sarrischia, non guadagna (Cine nu riscă nu cîștigă). Riscul are aici înțeles de curaj, de inițiativă. La noi se spune: cu frica n-alegi nimica sau cel fricos nu face cîștig. Vezi și: Audaces fortuna iuvat. FOL.
36. [DLRLV] CÎȘTIGA vb. (Ban.) A se îngriji. Kĕshlig. Procura [Habeo. Possideo. Solicitus sum]. AC, 345. Etimologie: lat. castigare. Vezi și cîștigă, încîștiga. Cf. g î n d i, î n c î ș t i g a.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL