1. [DEX '09] CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. S. m. și f. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. 3. Adj. Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor.
2. [MDA2] cuceritor, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 272 / Pl: ~i, ~oare / E: cuceri + -(i)tor] 1 Care cucerește (5). 2 (Fig) Care cucerește (6). 3 Care-și atrage simpatia celorlalți.
3. [CADE] CUCERITOR, -TOARE adj. și sm. f. Care cucerește: duceau la biruință pe cei mai mari și mai îndrăzneți cuceritori ai lumii (VLAH.).
4. [DEX '98] CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor.
5. [DLRLC] CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care face sau a făcut cuceriri (1). Ștefan nu-și poate împlini frumosul plan; trage numai toate oardele turcești asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii. NEGRUZZI, S. I 272. ◊ (Adjectival) Atunci cînd Bizanțul cădea sub puterea cuceritoare a otomanilor. ODOBESCU, S. I 403. 2. (Adesea ironic) Bărbat sau femeie care încearcă să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ◊ (Adjectivul) Zîmbet cuceritor. ◊ (Adverbial) [își făcu] frizura așa ca un cîrlionț să-i atîrne cuceritor pe frunte. REBREANU, R. I 111.
6. [DLRM] CUCERITOR, -OARE, cuceritori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care încearcă să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Zîmbet cuceritor. – Din cuceri + suf. -(i)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] cuceritor m. 1. cel ce face mari cuceriri (ca Alexandru, Anibal); 2. fig. cuceritori de inimi AL.
8. [Scriban] cuceritór, -oáre adj. și s. Care cucerește cu armele. Care te captivează (te atrage): o privire cuceritoare.
9. [DOOM 3] cuceritor adj. m., s. m., pl. cuceritori; adj. f., s. f. sg. și pl. cuceritoare
10. [DOOM 2] cuceritor adj. m., s. m., pl. cuceritori; adj. f., s. f. sg. și pl. cuceritoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL