1. [DEX '09] CRONC interj. Cuvânt care imită sunetele scoase de corb, de cioară etc. – Onomatopee.
2. [MDA2] cronc2 sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 72 / Pl: ~nci / E: cronc] (Orn; Mar) Corb (Corvus corax).
3. [MDA2] cronc1 i [At: ȘEZ. II, 55 / E: fo cf croncăi, croncan] Cuvânt care imită strigătul corbului Si: clonc.
4. [CADE] CRONC! I. interj. Imită croncănitul cioarelor. II. sm. Maram. 🐦 Corb: Cealhăii să puie clăi Și ~ii să strîngă snopi (BRL.) [onom.].
5. [DLRLC] CRONC interj. Onomatopee care imită strigătul corbului. Aude numai cronc! cronc! prin văzduh și un coșcogea corb se lăsa spre el. ȘEZ. II 55.
6. [DLRM] CRONC interj. Cuvânt care imită sunetele scoase de corb – Onomatopee.
7. [Scriban] cronc, interj. care arată strigătu corbului. V. clonc.
8. [CADE] CLONC ! interj. 1 Imită strigătul cloștei cînd va să clocească sau cînd își chiamă puii: cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: cîrrr! ~ ! ~ ! (SB.) ¶ 2 Trans. = CRONC !
9. [DOOM 3] +cronc2 (reg.) s. m., pl. cronci
10. [DOOM 3] cronc1 interj.
11. [DOOM 2] cronc interj.
12. [DER] cronc interj. – Imită croncănitul corbului sau ciorii. Creație expresivă cf. cîrc, crau. – Der. cronc, s. m. (Maram., corb); croncan, s. m. (corb; vultur), cf. bg. krokon „corb”; croncăni, vb. (a scoate sunete caracteristice ciorii, corbului), cf. gr. ϰρώζω, ϰράζω, lat. crocare, crocitare, alb. krakaris; croncăneală (var. croncănit, croncănitură), s. f. (sunet caracteristic ciorii, corbului); croncănitor, adj. (care croncăne).
13. [DRAM 2021] cronc, cronci, (croncan, croncău), s.m. (ornit.) Corb (Corvus corax): „Cine strică dragosti dulci / Care-i carnea croncii'n huci” (Țiplea, 1906: 432). – Din interj. cronc (DER, MDA).
14. [DRAM 2015] cronc, cronci, (croncan, croncău), s.m. – (ornit.) Corb (Corvus corax): „Cine strică dragosti dulci / Care-i carnea croncii’n huci” (Țiplea, 1906: 432). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu același sens (DRT, 2010). – Din interj. cronc (formă onomatopeică) (DER, MDA).
15. [DRAM] cronc, -i, s.m. – Corb (Corvus corax): „Cine strică dragosti dulci / Care-i carnea croncii’n huci” (Țiplea 1906: 432). – Formă onomatopeică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL