1. [DEX '09] COVÂRȘITOR, -OARE, covârșitori, -oare, adj. Care covârșește; copleșitor; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. – Covârși + suf. -tor.
2. [MDA2] covârșitor, ~oare a [At: DOSOFTEI, V. S. 3/1 / V: ~văr~, ~roș~ / Pl: ~oare / E: covârși + -tor] 1 Care depășește cu mult ca număr, forță etc. 2 Care întrece. 3 Care lasă în urmă. 4 Superior. 5 Care se impune. 6 Proeminent. 7 Foarte mare. 8 Extraordinar. 9 Impresionant. 10 Foarte înalt. 11 Infinit. 12 Excedent. 13 Exagerat. 14 Excelent. 15 De seamă. 16 Perfect. 17 Desăvârșit. 18 Impunător. 19 Debordant. 20 (Înv) Care inundă. 21 (Înv) Care îneacă. 22 (Înv) Care acoperă. 23 (Înv) Care cotropește. 24 (Înv) Învingător. 25 (Înv) Care supune pe cineva. 26 (Înv) Care reduce la tăcere.
3. [Șăineanu, ed. VI] covârșitor a. și m. 1. care covârșește; 2. excelent, eminent.
4. [MDA2] covărșitor, ~oare a vz covârșitor
5. [MDA2] covâroșitor, ~oare a vz covârșitor
6. [CADE] COVÎRȘITOR adj. verb. COVÎRȘI 1 Care covîrșește: pare c’ar încerca să fugă de puterea covîrșitoare a mării (VLAH.) ¶ 2 Care întrece pe toți sau pe toate, eminent, desăvîrșit: un tablou de-o poezie covîrșitoare (DLVR.).
7. [DLRLC] COVÎRȘITOR, -OARE, covîrșitori, -oare, adj. Predominant, foarte mare, extraordinar; copleșitor. O problemă de o covîrșitoare însemnătate o constituie legarea teatrului de marile mase ale oamenilor muncii din țara noastră. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 1/2. Căldura zilei era covîrșitoare și nu îndrăznii să părăsesc răcorosul meu adăpost de umbră și verdeață. HOGAȘ, M. N. 63. Viu să vă mulțumesc... pentru dragostea ce mi-ați arătat – cinstindu-mă cu atîta covirșitoare omenie. CARAGIALE, O. VII 286. ◊ (Adverbial) De data asta, peste curiozitate se altoia, covîrșitor, un simțămînt nou: o apropiere sufletească mergînd pînă la înduioșare. M. I. CARAGIALE, C. 33.
8. [DLRM] COVÎRȘITOR, -OARE, covîrșitori, -oare, adj. Care covîrșește; copleșitor; p. ext. foarte mare, dominant, extraordinar. – Din covîrși + suf. -(i)tor.
9. [DOOM 3] covârșitor adj. m., pl. covârșitori; f. sg. și pl. covârșitoare
10. [DOOM 2] covârșitor adj. m., pl. covârșitori; f. sg. și pl. covârșitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL