1. [DEX '09] COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.
2. [MDA2] cositori vt [At: COSTINESCU / V: (reg) ~st~, cust~ / Pzi: ~resc / E: cositor1] 1 A spoi interiorul unui vas cu cositor1 (1). 2 A acoperi obiecte metalice cu un strat de cositor1 (1), pentru a nu se oxida.
3. [CADE] COSITORI (-oresc) vb. tr. 🔧 A spoi cu cositor, a acoperi cu un strat de cositor.
4. [DEX '98] COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor1.
5. [DLRLC] COSITORI cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal oxidabil cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. A pus să-i cositorească cazanul.
6. [DLRM] COSITORI, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas de metal cu un strat subțire de cositor, pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor.
7. [Șăineanu, ed. VI] cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.
8. [DEX '09] COSITOARE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.
9. [DEX '09] COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.
10. [MDA2] cosâtor, ~oare sf, a vz cositor1
11. [MDA2] cositor2, ~oare [At: GHICA, S. 537 / V: ~sât~, (reg) ~stoară, coștioară / Pl: ~i, ~oare / E: cosi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care cosește (1). 3 a (Fig; înv) Ucigător. 4 sn Loc bun de cosit (1) Si: fânaț. 5 sf (La românii din Serbia; îf costoară, coștioară) Coasă. 6 sf Mașină de cosit1 (1). 7 smf Animal care se cosește (5).
12. [MDA2] costoară sf vz cositor2
13. [MDA2] costori vt vz cositori
14. [MDA2] coștioară sf vz cositor2
15. [MDA2] custori v vz cositori
16. [MDA2] cuțitor sm vz cositor3
17. [CADE] COSITOR1 I. sm. 🚜 Cel ce cosește, cosaș: cîte-o prepeliță sfîrîia pe deasupra ierburilor, gonită de apropierea ~ilor (SAD.).
18. [DLRLC] COSITOARE, cositori și cositoare, s. f. Mașină de cosit. Se află pe platoul acesta o cositoare-tractor cu cinci brațe... care cosește înfîșii de sece metri lățime. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 159, 3/6. Cîmpul vesel și bogat, străbătut de tot felul de, mașini și instrumente: pluguri, grape, tefeluge, secerători, cositoare, fănoase cu cîte un cal. GHICA, S. 537.
19. [DLRLC] COSITOR3, -OARE, cositori, -oare, adj. Care cosește. Mașină cositoare.
20. [DLRLC] COSITOR2, cositori, s. m. (Popular) Cosaș. Departe, înspre viile de la Bucium... lucea steaua unui foc de cositori. SADOVEANU, Z. C. 332. Cositorul sau cosașul începe a cosi sau a «trage cu coasa» pe partea dreaptă. PAMFILE, A. R. 153. Vro cincizeci de cositori, Patruzeci adunători, Să-mi cosească fin cu flori. TEODORESCU, P. P. 601.
21. [DLRM] COSITOARE, cositori, s. f. Mașină de cosit. – Din cosi + suf. -(i)toare.
22. [DLRM] COSITOR2, -OARE, cositori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cosește. 2. S. m. și f. Cosaș. – Din cosi + suf. -(i)tor.
23. [Scriban] cositorésc și costorésc v. tr. Olt. Acoper cu un strat de cositor, spoĭesc: Țiganiĭ costoresc tingirile.
24. [Scriban] costorésc, V. cositoresc.
25. [DOOM 3] cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, 3 sg. cositorește, imperf. 1 cositoream; conj. prez. 1 sg. să cositoresc, 3 să cositorească
26. [DOOM 2] cositori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositoresc, imperf. 3 sg. cositorea; conj. prez. 3 să cositorească
27. [DOOM 3] cositoare (mașină) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori
28. [DOOM 3] cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare
29. [DOOM 2] cositoare (mașină) s. f., g.-d. art. cositorii; pl. cositori
30. [DOOM 2] cositor1 adj. m., (persoană) s. m., pl. cositori; adj. f., s. f. (persoană) sg. și pl. cositoare
31. [MDO] cositoare, pl. cositori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL