1. [MDA2] coșeriu sm vz coșar1
2. [DEX '09] COȘAR1, coșare, s. n. Îngrăditură sau construcție de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., sb. košara.
3. [MDA2] coșar1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. 76 / V: ~ră sf (pl: ~șări) ~re sf ~riu (S și: ~șea~), ~șăr, ~șăre sf, ~șăriu, ~șer~, ~șere sf, ~șerie sf / Pl: ~re, (reg) ~ră, ~șăre, ~șere / E: vsl кошара] 1 Îngrăditură de nuiele, pentru adăpostul vitelor în timpul nopții Si: saia, țarc. 2 Grajd de nuiele. 3 Staul. 4 Strungă. 5 Coteț pentru porci. 6 Magazie pentru uscarea și păstrarea porumbului Si: coșarcă (6), cotarcă (1), grânar, hambar, pătul, porumbar. 7 Îngrăditură de nuiele, cu fundul mai mic, sprijinită pe un dreptunghi de drugi așezați pe trunchiuri groase de lemn, acoperit cu șindrilă sau stuf, în care se ține porumbul Si: coș3 (14), sâsâiac. 8 Șopron pentru păstrarea paielor. 9 Coș3 (17). 10 Leasă pentru uscat fructe Si: coș3 (31), loșniță, slaniță. 11 Coș3 (1) din papură, în care pescarii pun peștele prins. 12 (Pan; dep) Casă rudimentară, fără ferestre. 13 Locuință ciobănească.
4. [MDA2] coșară2 sf vz coșar1
5. [MDA2] coșare sf vz coșar1
6. [MDA2] coșariu sn vz coșar1
7. [MDA2] coșăr sn vz coșar1
8. [MDA2] coșăre sf vz coșar1
9. [MDA2] coșăriu sn vz coșar1
10. [MDA2] coșer1 sn vz coșar1
11. [MDA2] coșere sf vz coșar1
12. [MDA2] coșerie sf vz coșar1
13. [CADE] COȘAR2 Mold. Bucov. Trans. COȘER(I)U (pl. -re) sn. 1 Staul, grajd pentru vite (🖼 1523): n’aveau destule ... coșare unde să-și adăpostească atîta sumedenie de vite (ISP.) ¶ 2 🚜 Pătul unde se păstrează porumbul: mă dau în vorbă c’un moșneag care ’mpletește la un coșer de nuiele (VLAH.).
14. [CADE] COȘARĂ (pl. -re) sf. Trans. 1 = COȘAR2 2 ¶ 2 = COȘ1 1: se duce cînele cu coșara în gură pînă la curte (MERA).
15. [CADE] COȘARCĂ (pl. -ărci, -erci) sf. 1 Mold. Bucov. Maram. -COȘ1 1: am o ~ de alune și numai o nucă între ele (GOR.), (ghicitoare despre „stele și luna”) ¶ 2 Trans. Pătul, hambar, coșar de porumb.
16. [CADE] COȘĂREAȚĂ (pl. -ețe) sf. (R.-COD.) = COȘAR2.
17. [CADE] COȘĂREL (pl. ele) sn. dim. COȘAR2.
18. [CADE] COȘER(IU) 👉 COȘAR2.
19. [DEX '98] COȘAR1, coșare, s. n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție cu pereți din împletitură de nuiele pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole; pătul. – Din bg., scr. košara.
20. [DLRLC] COȘAR2, coșare, s. n. 1. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vitelor (mai ales vaci, oi). Focuri de vreascuri sînt aprinse în vetre, fumul urcă încet din toate ogrăzile, vacile sînt mulse în coșare. BOGZA, C. O. 379. Veni acasă cu vacile și le băgă în coșar. ISPIRESCU, L. 231. Un coșar în care se adăposteau seara puține vite de hrană, ce pribegeau ziua pe malurile gîrlei. ODOBESCU, S. I 148. 2. Construcție cu pereții din împletitură de nuiele pentru păstrarea la loc uscat și aerisit a porumbului, a paielor etc. Dac-or ieși la muncă să are pămînt ciocoiesc, după învoielile ciocoiului, să le puneți și ălora foc la paie, la coșare! DUMITRIU, B. F. 134. Toamna... darnică... Dat-au in pentru ștergare Și porumb pentru coșare. ALECSANDRI, P. A. 155. Scutură Hambarele, Mătură Coșarele. TEODORESCU, P. P. 670. – Variantă: (Mold.) coșer (ALECSANDRI, P. P. 41) s. n.
21. [DLRLC] COȘER s. n. v. coșar.
22. [DLRM] COȘAR1, coșare, s. n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție cu pereții din împletitură de nuiele, pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole. – Bg., sb. košara.
23. [Șăineanu, ed. VI] coșar n. 1. staul pentru vite și cai; 2. fig. casă proastă, fără ferestre, bordeiu. [Slav. KOȘARŬ].
24. [Șăineanu, ed. VI] coșer n. Mold. pătul de uscat sau de conservat fructe. [V. coșar].
25. [Scriban] 2) coșár n., pl. e (vsl. košara, -rĭa, țarc, îngrăditură; bg. košar, stup, košara, staul de nuĭele; ung. kosár, coș. V. coș 2 și coșar 1). Est. Leasă, hambar de nuĭele de păstrat ștulețĭ (popușoĭ pe cĭocălăĭ). Vest. Adăpost de vite, staul. – În est coșăr, lit. coșér. V. stodoală.
26. [Scriban] coșér, V. coșar 2.
27. [DOOM 3] coșar2 (hambar; lojniță) s. n., pl. coșare
28. [DOOM 2] coșar2 (pătul) s. n., pl. coșare
29. [DER] coșar (-re), s. n. – 1. Hambar, pătul. – 2. Staul, grajd. – 3. Împletitură de nuiele, leasă. – 4. Colibă, bordei. – Var. coșer, coșare, coșară, coșerie. Mr. cușare, megl. cușară. Sl. (bg. košara, sb. kòšara), din aceeași rădăcină ca și coș, fiind vorba în general de împletitură făcute cu nuiele de răchită (Cihac, II, 75; DAR). Totuși, explicația este incertă, fiind vorba de un cuvînt care, în alte limbi sl., provine cu siguranță din rom. (slov. košar, rut. košiera, pol. koszara, cf. Wedkiewicz, Mitt. Wien., 274). Berneker 586 a încercat să explice cuvîntul sl. prin rom. casă, mr. cășare (cf. împotrivă Capidan, Raporturile, 207). – Der. coșerar, s. m. (muncitor care face împletituri de răchită; sărman care trăiește într-o colibă). Coștei, s. n. (hambar) pare rezultat al unei confuzii a lui coșar cu bg. kăšta „casă” (Graur, BL, IV, 75), fără legătură cu coștei „castel” (Tiktin). Același lucru se poate spune despre coștereață, s. f. (cocină; ogradă), contaminare a lui coșar cu bg. kăšta „casă”, sb. kučèrica „colibă”, rom. porcăreață, coteneață.
30. [DE] COSERIU, Eugen (1921-2002, n. Mihăileni, Basarabia), lingvist român. Stabilit în Germania. M. de onoare al Acad. (1992). Prof. univ. la Tübingen. Specialist în lingvistică generală și romanică („Sincronie, diacronie și istorie”, „Teoria limbajului și lingvistică generală”).
31. [DAR] coșar, coșare, s.n. (pop.) 1. îngrăditură de nuiele pentru adăpostul vitelor, cailor și al oilor; staul. 2. acaret pentru uscatul și păstratul porumbului; pătul, porumbar, sâsâiac. 3. împletitură de nuiele fără fund, pusă peste loitrele carului, pentru căratul porumbului. 4. împletitură de nuiele pentru uscat poame; loșniță, slaniță. 5. locuință ciobănească primitivă. 6. casă proastă, fără ferestre; bordei.
32. [DRAM 2021] coșár, coșare, s.n. 1. Hambar pentru depozitarea porumbului, construit din nuiele împletite, îngust de 60-80 cm și lung de 4 m, înalt de 3 m, evazat în partea de sus, cu acoperiș de două sau patru ape, din draniță; coștei (specific în zona Chioar). 2. Țarc mic pentru oi (unde, de regulă, se țin oile șchioape). ■ (onom.) Coșar, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. košara „țarc, îngrăditură”, cf. bg., srb. košara „staul de nuiele” (DEX, DER, MDA).
33. [DRAM 2015] coșar, coșare, s.n. – 1. Hambar construit din nuiele împletite (specific în zona Chioar); coștei. Servea pentru depozitarea porumbului. Este îngust de 60-80 cm și lung de 4 m, înalt de 3 m, evazat în partea de sus. Deasupra, un acoperiș de două sau patru ape, din draniță. 2. Țarc mic pentru oi (unde, de regulă, se țin oile șchioape) (Papahagi, 1925; Budești). ♦ (onom.) Coșar, nume de familie (29 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. košara „țarc, îngrăditură”, cf. bg., srb. košara „staul de nuiele” (Scriban, DEX, DER, MDA).
34. [DRAM] coșar, -e, s.n. – Hambar construit din nuiele, îngust de 60-80 cm și lung de 4 m, înalt de 3 m (specific în zona Chioar); coștei. – Din coș + -ar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL