1. [DEX '09] CORECTOR, -OARE, corectori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. (În forma accentuată corector) Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corector] – Din fr. correcteur, lat. corrector.
2. [MDA2] corector, ~oare [At: LTR / A și: ~rector / Pl: ~i, ~oare / E: fr correcteur, lat corrector] 1 smf Persoană care face corectură (1) la o publicație. 2 sn (Teh) Aparat automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora.
3. [CADE] * CORECTOR sm. 1 Cel ce corectează, cel ce îndreptează ¶ 2 📰 Cel ce însemnează greșelile de tipar spre a fi îndreptate [fr.].
4. [DEX '98] CORECTOR, -OARE, corectori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corector] – Din fr. correcteur, lat. corrector.
5. [DLRLC] CORECTOR, -OARE, corectori-oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu însemnarea și îndreptarea greșelilor de tipar pe o tipăritură provizorie, pe o corectură. A fost angajat corector la o tipografie. – Accentuat și: corector.
6. [DLRM] CORECTOR, -OARE, corectori, -oare, s.m. și f. Persoană însărcinată cu marcarea, pe o corectură, a greșelilor de tipar care trebuie îndreptate de tipografie.[Acc. și : corectór] – Fr. correcteur (lat. lit. corrector).
7. [DN] CORECTOR, -OARE s.m. și f. Cel care face corectura la o carte, la o publicație etc. // s.n. Aparat automat destinat să modifice într-un sens definit modul de funcționare al unui sistem tehnic. [Cf. fr. correcteur].
8. [MDN '00] CORECTOR2, -OARE s. n. aparat automat destinat să modifice într-un sens diferit modul de funcționare al unui sistem tehnic. (< fr. correcteur, lat. corrector)
9. [MDN '00] CORECTOR1, -OARE s. m. f. cel care face corectura (1). (< fr. correcteur, lat. corrector)
10. [Șăineanu, ed. VI] corector m. 1. cel ce corijează; 2. cel ce face corecturi.
11. [Scriban] *corectór, -oáre s. (lat. corrector). Îndreptător (maĭ ales al greșelilor de tipar).
12. [DOOM 3] corector1 (aparat) s. n., pl. corectoare
13. [DOOM 3] corector2 (persoană) s. m., pl. corectori
14. [DOOM 2] corector1 (persoană) s. m., pl. corectori
15. [DOOM 2] corector2 (aparat) s. n., pl. corectoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL