Definiție și ce înseamnă cerebel

1. [DEX '09] CEREBEL, cerebele, s. n. Parte a sistemului nervos central situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. [Pl. și: cerebeluri] – Din lat. cerebellum.

2. [MDA2] cerebel sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat cerebellum] 1 Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor Si: creier mic. 2-3 (Pex; șdp) Creieraș.

3. [CADE] * CEREBEL sbst. 🫀 Creerul cel mic, partea encefalului care ocupă fosele occipitale inferioare [lat.]

4. [DEX '98] CEREBEL, cerebele, s. n. Parte a encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a emisferelor cerebrale, cu rol important în reglarea mișcărilor; creierul mic. – Din lat. cerebellum.

5. [DLRLC] CEREBEL s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic, creieraș.

6. [DLRM] CEREBEL, cerebele, s. n. Partea encefalului situată în regiunea posterioară și inferioară a craniului; creierul mic. – Lat. lit. cerebellum.

7. [DN] CEREBEL s.n. Parte a encefalului așezată în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. [Pl. -luri. / < lat. cerebellum].

8. [MDN '00] CEREBEL s. n. parte a encefalului în regiunea posterioară și inferioară a capului; creierul mic. (< lat. cerebellum)

9. [Scriban] *cerebél n., pl. e și urĭ (lat. cerebellum, dim. d. cérebrum, creĭer. V. creĭer). Anat. Creĭeru mic.

10. [DOOM 3] !cerebel s. n., pl. cerebele

11. [DOOM 2] cerebel s. n., pl. cerebele/cerebeluri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] CERCUI, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri […]
1. [DEX '09] CERCUIALĂ, cercuieli, s. f. Cercuire. [Pr.: -cu-ia-] – Cercui + suf. -eală. […]
1. [DEX '09] CERCUIRE, cercuiri, s. f. Acțiunea de a cercui; cercuială. – V. cercui. […]
1. [DEX '09] CERCUIT s. n. Faptul de a cercui. – V. cercui. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] CERCUITOR, cercuitori, s. m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). […]
1. [DEX '09] CERCULEȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai […]
1. [DEX '09] CERCUREL, cercurele, s. n. (Rar; mai ales la pl.) Cerculeț (2). – […]
1. [MDA2] cercuriu, ~ie [At: HEM. 1575/5 / Pl: ~ii / E: cercuri + -iu] […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro