1. [DEX '09] CERCULEȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc; cercușor. 2. (Mai ales la pl.). Fiecare dintre cutele (înguste, cusute) care se fac ca garnituri la rochii, la bluze etc.; cercurel. – Cerc + suf. -uleț.
2. [MDA2] cerculeț sn [At: MANOLESCU, I. 171/ Pl: ~e / E: cerc + -uleț] 1-38 (Șhp) Cerc (1-6, 1-13) (mic) Si: cercurel (1-38), cercușor (1-38), cercuț (38). 39 (Bot; reg) Cerențel (1) (Geum urbanum).
3. [CADE] CERCULEȚ (pl. -ețe) sn. dim. CERC.
4. [DLRLC] CERCULEȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.) Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.
5. [DLRM] CERCULEȚ, cerculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui cerc. 2. (La pl.). Cute mici și dese care se fac ca garnitură la rochii, la bluze etc.
6. [DOOM 3] cerculeț s. n., pl. cerculețe
7. [DOOM 2] cerculeț s. n., pl. cerculețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL