1. [MDA2] cercuriu, ~ie [At: HEM. 1575/5 / Pl: ~ii / E: cercuri + -iu] 1 a În formă de cerc. 2 a (D. coarne; spc; lpl) Orientate în sus, în formă de cerc. 3 smf Bou sau vacă cu coarnele cercurii (2).
2. [CADE] CERCURIU adj. 🐑 (Cu coamele) în formă de cerc: cu coarne cercurii; capră cercurie.
3. [Șăineanu, ed. VI] cercuriu a. în formă de cerc: coarne cercurii.
4. [Scriban] cercuríŭ, -íe adj. Ca cercu: coarne cercuriĭ (la boĭ).
5. [DAR] cercuriu, cercurie, cercurii, adj. (pop. și înv.) în formă de cerc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL