1. [DEX '09] CEPCHEN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.
2. [MDA2] cepchen sn [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ceap~, ceapchin / Pl: nct / E: tc çepken] (Trî) Haină boierească scurtă, cu mânecile desfăcute, care se purta pe umeri, peste jiletcă.
3. [CADE] CEPCHEN (pl. -ne) sn. 👕 ‡ 1 Haină scurtă cu mînecile despicate, purtată odinioară de boieri (🖼 1063): alții cu cîte un ~ verde îmblănit numai cu șamur (ISP.) ¶ 2 Pieptar țărănesc îmblănit [tc.].
4. [DLRLC] CEPCHEN s. n. (Învechit) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODOBESCU, S. I 132. Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45. – Variantă: ceapcîn (BĂLCESCU, O. I 16) s. n.
5. [DLRM] CEPCHEN s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. – Tc. çepken.
6. [Șăineanu, ed. VI] cepchen n. 1. od. haină boierească scurtă asemenea dulamei: îmbrăcat cu cepchen verde și blănit cu samur NEGR.; 2. azi, pieptar țărănesc îmblănit: cepchen alb cu găitanuri albastre. [Turc. cepken].
7. [Scriban] cepchén n., pl. urĭ și e (turc. čepken). Vechĭ. Un fel de dulamă pe care o purtaŭ boĭeriĭ. Azĭ. Rar. Peptar țărănesc.
8. [MDA2] ceapchen sn vz cepchen
9. [MDA2] ceapchin sn vz cepchen
10. [DLRLC] CEAPCÎN1 s. n. v. cepchen.
11. [DOOM 3] cepchen (înv.) s. n., pl. cepchene
12. [DOOM 2] cepchen (înv.) s. n., pl. cepchene
13. [DER] cepchen (cepchene), s. n. – (Înv.) Pieptar fără mîneci. Tc. çepken (Șeineanu, III, 34; Lokotsch 409).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL