1. [MDA2] blănit[1] a vz îmblănit
2. [DEXI] blănit, -ă (pop.) Care este căptușit cu blană. • pl. -ți, -te. /v. blăni.
3. [CADE] BLĂNIT adj. p. BLĂNI. 1 Căptușit cu blană: scurteică ~ă cu vulpe; iarna port pieptar de flanelă și galoși blăniți (NEGR.) ¶ 2 Căptușit cu scînduri, cu blane, etc.: căruța era ~ă cu diamant (MERA).
4. [DLRLC] BLĂNIT, -Ă adj. v. îmblănit.
5. [DLRM] BLĂNIT, -Ă, adj. v. îmblănit.
6. [DEX '09] ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte; a blănui. – În + blană.
7. [DEX '09] ÎMBLĂNIT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. – V. îmblăni.
8. [MDA2] blăni2 vt [At: LB / Pzi: ~nesc / E: nct] (Îvp) 1 A bate. 2 A căptuși cu blăni. 3 A pune tocuri la ferestre.
9. [MDA2] blăni1[1] vt vz îmblăni
10. [MDA2] îmblăni vt [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 237/8 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + blană] 1 A căptuși cu blană un obiect de îmbrăcăminte Si: (înv) a blăni, a blănui, a îmblănui. 2 (Cns; reg) A căptuși ceva cu scândură groasă Si: a pardosi. 3 (Cns; reg) A pune tocuri la fereastră. 4 (Reg; fig; gmț) A bate pe cineva.
11. [MDA2] îmblănit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 199 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblăni] 1 (D. îmbrăcăminte) Căptușit cu blană Si: (înv) blănit, blănuit, îmblănuit. 2 (Reg; d. elemente de construcție) Care este căptușit cu scândură groasă Si: pardosit. 3 (Reg; d. ferestre) Cu tocul așezat.
12. [DEXI] blăni vb. IV. tr. 1 (pop.) A căptuși, a garnisi o haină cu blană. Eu minteanul ți-oi blăni (SEV.). 2 A pune scînduri la uși, la ferestre etc. 3 (fam.) A bate zdravăn; a căptuși. • prez.ind. -esc. /blană + -i.
13. [CADE] BLĂNI (-ănesc) vb. tr. 1 👕 A căptuși, a garnisi (o haină) cu blană ¶ 2 A căptuși, a bate cu scînduri cu blane.
14. [CADE] BLĂNUI (-uesc) = BLĂNI.
15. [CADE] ÎMBLĂNI (-ănesc) vb. tr. A căptuși cu blană: un cepchen verde îmblănit numai cu samur (ISP.).
16. [DLRLC] ÎMBLĂNI, îmblănesc, vb. IV. Tranz. A căptuși cu blană o haină. Și-a îmblănit paltonul.
17. [DLRLC] ÎMBLĂNIT, -Ă, îmblăniți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Căptușit cu blană. Popa era în colț cu arhimandritul Snagoveanu, pe care-l ajuta să-și îmbrace giubeaua neagră, îmblănită cu vidră. CAMIL PETRESCU, O. II 73. – Variantă: blănit, -ă (NEGRUZZI, S. I 199) adj.
18. [Șăineanu, ed. VI] blănì v. 1. a căptuși cu blană; 2. a pardosi cu scânduri; 3. fam. a bate.
19. [Șăineanu, ed. VI] îmblănì v. a căptuși cu blană.
20. [Scriban] 2) blănésc v. tr. (d. blană 2). Vest. Acoper saŭ căptușesc cu scînduri.
21. [Scriban] 1) blănésc v. tr. (d. blană 1). Căptușesc cu blană. Fig. Iron. Trag o bătaĭe. – În vest îmbl-.
22. [Scriban] îmblănésc, V. blănesc.
23. [DOOM 3] îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, 3 sg. îmblănește, imperf. 1 îmblăneam; conj. prez. 1 sg. să îmblănesc, 3 să îmblănească
24. [DOOM 2] îmblăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblănesc, imperf. 3 sg. îmblănea; conj. prez. 3 să îmblănească
25. [IVO-III] îmblănesc.
26. [Argou] bot îmblănit expr. bărbat care poartă mustață.
27. [DRAM 2021] blăni, blănesc, v.t. (reg.) A bate pe cineva, a lovi. – Et. nec. (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL