1. [DEX '09] STACOJIU, -IE, (1) stacojii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare roșie-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). 2. S. n. Culoare stacojie (1). [Var.: (reg.) stacoșiu, -ie adj.] – Stacoj + suf. -iu.
2. [MDA2] stacojiu, ~ie [At: PISCUPESCU, O. 260/22 / V: ~oșiu, ~oziu, străcoșiu / Pl: ~ii, (rar) ~iuri sn / E: stacoj + -iu] 1-2 a, av De culoare roșu aprins (ca racul fiert) Si: carmin (2), (pop) cărămiziu (2), (reg) stanculiu (1-2). 3 a (Rar) Care are reflexe roșietice Si: roșcat. 4 sn Culoare stacojie (1).
3. [DEX '98] STACOJIU, -IE, stacojii, adj. De culoare roșu-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). [Var.: (reg.) stacoșiu, -ie adj.] – Stacoj + suf. -iu.
4. [DLRLC] STACOJIU, -IE, stacojii, adj. Care are culoarea roșie-aprinsă (ca a stacojului sau a racului fiert). De sub căciula naltă și ascuțită... ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. SADOVEANU, O. II 560. Un general obez, stacojiu ca un rac fiert. C. PETRESCU, Î. II 70. Uitîndu-se la învălitoarea cu care dormise acoperit, văzu că e de catifea stacojie țesută cu fir de aur. CARAGIALE, P. 132. Să-mi pun rochia cea de catife roșie și turlubanu cel cu pene stacojii. ALECSANDRI, T. 414. – Variantă: (Mold.) stacoșiu, -ie (NEGRUZZI, S. I 148) adj.
5. [Șăineanu, ed. VI] stacojiu a. roșu deschis (ca stacojul).
6. [Scriban] stacojíŭ și stacoșíŭ, -íe adj. (d. stacoj, -coș). Ca stacoșu fert (roș aprins, nărămzat). – Mold. sud. și stocoșiŭ. V. leochiŭ.
7. [DEX '09] STACOȘIU, -IE adj. v. stacojiu.
8. [MDA2] stacoșiu, ~ie a vz stacojiu
9. [MDA2] stacoziu, ~ie a vz stacojiu
10. [MDA2] străcoșiu, ~ie a vz stacojiu
11. [DOOM 3] stacojiu2 s. n., art. stacojiul
12. [DOOM 3] stacojiu1 adj. m., f. stacojie; pl. m. și f. stacojii
13. [DOOM 2] stacojiu adj. m., f. stacojie; pl. m. și f. stacojii
14. [DOOM 2] *stacojiu s. n., art. stacojiul
15. [MDO] stacojiu
16. [IVO-III] stacojiu, -jie; -jii m. și f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL