1. [DEX '09] CEAPCÂN, ceapcâni, s. m. (Reg.; adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Din tc. çapkın.
2. [MDA2] ceapcân [At: LET. III, 256/29 / V: cia~ / Pl: ~i / E: tc çapkyn] (Îvr) 1 sm Cal buiestraș. 2-3 sm, am (Om) rău la inimă. 4-5 sm, am (Om) șiret, rafinat.
3. [Șăineanu, ed. VI] ceapcân a. și m. șiret, rafinat: un venetic și un ceapcân de popă CR. [Vechiu rom. ceapcân, cal ce umblă în sărite = turc. ČAPKYN, care aleargă bine: sensul metaforic se rapoartă la apucăturile șirete ale geambașilor].
4. [DEX '09] CEPCHEN, cepchene, s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mânecile despicate, care se purta pe umeri. – Din tc. çepken.
5. [MDA2] ceapchen sn vz cepchen
6. [MDA2] ceapchin sn vz cepchen
7. [MDA2] cepchen sn [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ceap~, ceapchin / Pl: nct / E: tc çepken] (Trî) Haină boierească scurtă, cu mânecile desfăcute, care se purta pe umeri, peste jiletcă.
8. [CADE] CEAPCÎN sm. 1 🐒 Cal ce aleargă bine ¶ 2 F Șiret: al dracului venetic și ~ de popă (CRG.) [tc.].
9. [CADE] CEPCHEN (pl. -ne) sn. 👕 ‡ 1 Haină scurtă cu mînecile despicate, purtată odinioară de boieri (🖼 1063): alții cu cîte un ~ verde îmblănit numai cu șamur (ISP.) ¶ 2 Pieptar țărănesc îmblănit [tc.].
10. [DLRLC] CEAPCĂN2, ceapcîni, s. m. (Regional, rar) Om rău la inimă; șiret, rafinat. Măi! al dracului venetic și ceapcîn de popă. CREANGĂ, A. 42. ◊ (Adjectival) Fulga bătrîn, Fur bătrîn Și om ceapcîn. TEODORESCU, P. P. 513.
11. [DLRLC] CEAPCÎN1 s. n. v. cepchen.
12. [DLRLC] CEPCHEN s. n. (Învechit) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. Cepchen de filendreș stacojiu, numa-n fir și-n mărgăritare. ODOBESCU, S. I 132. Pe la 1823-24, cuconașii nu lăsau să le scape nici un prilej de a se îmbrăca cu poturi, cu mintean și cu cepchen. GHICA, S. 45. – Variantă: ceapcîn (BĂLCESCU, O. I 16) s. n.
13. [DLRM] CEAPCÎN, ceapcîni, s. m. (Reg., adesea adjectival) Om rău, șiret, rafinat. – Tc. çapkın..
14. [DLRM] CEPCHEN s. n. (Înv.) Haină boierească scurtă, cu mînecile despicate, care se purta pe umeri. – Tc. çepken.
15. [Șăineanu, ed. VI] cepchen n. 1. od. haină boierească scurtă asemenea dulamei: îmbrăcat cu cepchen verde și blănit cu samur NEGR.; 2. azi, pieptar țărănesc îmblănit: cepchen alb cu găitanuri albastre. [Turc. cepken].
16. [Scriban] ceapcîn, -ă s. și adj. (turc. čapkyn, alergător, zburdalnic, vagabond, ștrengar, tîlhar). Sec. 18. Cal ĭute; doĭ ceapcînĭ. Azĭ adj. Fam. Răŭ, hain: om ceapcîn.
17. [Scriban] cepchén n., pl. urĭ și e (turc. čepken). Vechĭ. Un fel de dulamă pe care o purtaŭ boĭeriĭ. Azĭ. Rar. Peptar țărănesc.
18. [DOOM 3] ceapcân (rar) s. m., pl. ceapcâni
19. [DOOM 2] ceapcân (rar) s. m., pl. ceapcâni
20. [DOOM 3] cepchen (înv.) s. n., pl. cepchene
21. [DOOM 2] cepchen (înv.) s. n., pl. cepchene
22. [DER] ceapcîn (-nă), adj. – 1. (Înv.) (Cal) care aleargă, de curse. – 2. Rău, ticălos. – Mr. ciapcîn. Tc. çapkin (Cihac, II, 559; Șeineanu, II, 123; Lokotsch 394; Ronzevalle 72); cf. bg. čapkănin. – Der. ceapcînlîc, s. f. (șiretenie, răutate), din tc. çapkinlik.
23. [DER] cepchen (cepchene), s. n. – (Înv.) Pieptar fără mîneci. Tc. çepken (Șeineanu, III, 34; Lokotsch 409).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL