Definiție și ce înseamnă bășicată

1. [Șăineanu, ed. VI] bășicată f. varietate de strugure cu boabe albe rotunde și cu pielea subțire.

2. [DEX '09] BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicat, -ă adj.] – V. bășica.

3. [DEX '09] BEȘICAT, -Ă adj. v. bășicat.

4. [MDA2] bășicat2, ~ă a [At: BARONZI, L. 94 / V: beș~ / Pl: ~ați, ~e / E: bășica] 1 Care este acoperit cu bășici (1). 2 Care este în formă de bășică (1). 3 (Fig) Bășicat2 (1) în urma bătăii. 4 (Pan; d. zugrăveli, ziduri) Coșcovit2.

5. [MDA2] beșicat2, ~ă a vz bășicat2

6. [DEXI] bășicat, -ă adj. 1 Care este plin de bășici, care are bășici. 2 (pop.) În formă de bășică. 3 (pop.; despre zugrăveli, tencuieli, ziduri etc.) Care este coșcovit. • pl. -ți, -te. și (pop.) beșicat, -ă adj. /v. bășica.

7. [DEXI] beșicat, -ă adj. v. bășicat.

8. [CADE] BĂȘICAT l. adj. 1 p. BĂȘICA ¶ 2 pr. ext. Rotund, umflat, în formă de bășică: deschizînd ochii mari și bășicați de lacrime (DLVR.). II. BĂȘICATĂ sf. 🌿 Varietate de struguri. III. BĂȘICAT sbst. Faptul de a (se) bășica.

9. [DLRLC] BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. (Atestat în forma beșicat) Se duse și el cu talpele beșicate pe urma lui Oșlobanu. CREANGĂ, A. 102. – Variantă: beșicat, -ă adj.

10. [DLRM] BĂȘICAT, -Ă, bășicați, -te, adj. (Despre corp sau piele) Cu bășici, plin de bășici. [Var.: (reg.) beșicat, -ă adj.] – V. bășica.

11. [Șăineanu, ed. VI] bășicat a. umflat, rotund: dungi bășicate.

12. [Scriban] beșicát, -ă adj. adj. Est. Cu beșicĭ: pele beșicată. Strugurĭ beșicațĭ, albĭ, cu boabe mari și pelița supțire. – În vest. bă-.

13. [Argou] bășicat, -ă, bășicați, -te, (adj.) supărat; a se înfuria.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro