1. [DEX '09] BĂȘICA, bășic, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a face bășici; a (se) umple de bășici. [Var.: (reg.) beșica vb. I] – Din bășică.
2. [MDA2] bășica [At: CĂLINESCU, E. O. II, 88 / V: beș- / Pzi: (rar) bășic / E: ml vessicare] 1-2 vtr A (se) umple de bășici (1). 2 vr A căpăta bășici (1). 3 vt (Fig) A bate pe cineva tare, încât să i se bășice (2) trupul. 4 vr (Pan; d. zugrăveli, ziduri) A se coșcovi.
3. [DEXI] bășica vb. I. 1 tr., refl. A face sau a produce bășici; a (se) umple de bășici. 2 refl. analog. (pop.; despre zugrăveli, tencuieli, ziduri etc.) A se coșcovi. • prez.ind. bășic. și (pop.) beșica vb. I. /bășică + -a.
4. [CADE] BĂȘICA, ❍BEȘICA (-șic) I. vb. tr. A face să se acopere (pielea) de bășici: razele soarelui ce-i străbăteau prin păr și-i beșicau pielea (GRL.) ¶ 2 pop. A bate strașnic, așa încît să-i bășice trupul: ii! bălan, că te bășic (ISP.). II. vb. refl. A se acoperi de bășici [lat. vulg. bĭssīcare].
5. [DLRLC] BĂȘICA, bășic, vb. I. Tranz. A face sau a produce cuiva bășici. Rele-s, bade, frigurile, Da mai rele dragostele: Frigurile te bășică, Dragostele te usucă. BIBICESCU, P. P. 7. ◊ Refl. A se umple de bășici. Fața li se bășicase de sudoare. BUJOR, S. 100. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșica vb. I.
6. [DLRM] BĂȘICA, bășic, vb. I. Tranz. A produce cuiva bășici. ♦ Refl. A se umple de bășici, a face bășici. [Var.: (reg.) beșica vb. I] – Din bășică.
7. [Șăineanu, ed. VI] bășicà v. 1. a face sau produce bășici; 2. a se umfla: pielea îi se bășică. [Lat. VESICARE].
8. [DEX '09] BĂȘICĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).
9. [DEX '09] BEȘICA vb. I v. bășica.
10. [DEX '09] BEȘICĂ s. f. v. bășică.
11. [MDA2] bășică sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (Mol; Trs) beș- / Pl: ~ici, (nob) -curi / E: lat vessica] 1 Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului Si: vezică. 2 (Îs) -ca fierii Bășică (1). 3 (Spc) Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. 4 Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 5 Umflătură a pielii plină cu lichid. 6-7 Umflătură mică, plină cu aer care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii) aluatului (în urma dospirii) etc. 8 Obiect (de sticlă) în formă sferică. 9 (Arg) Minge (de fotbal). 10 (Bot; reg; îc) ~ de ali din vânt Săpunăriță (Saponaria officinalis).
12. [MDA2] beșica v vz bășica
13. [MDA2] beșică sf vz bășică
14. [DEXI] bășică s.f. 1 (anat.) Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strîng secreții ale organismului. ◊ Bășica fierii v. fiere. Bășica udului v. ud. ♦ Sac membranos din corpul unui animal, în special din corpul porcului, uscat, care este folosit ca burduf, pungă etc. ♦ (iht.; și bășică înotătoare) Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire, îndeplinind și funcția de respirație și de emitere sau de întărire a sunetelor. 2 (med.) Umflătură a pielii care conține o materie lichidă (seroasă). Din cauza arsurii, mîna i s-a acoperit cu bășici. 3 (mai ales la pl.) Mică umflătură, plină cu aer, care se formează la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4 Obiect (de sticlă) în formă sferică. 5 (arg.) Minge (de fotbal). • pl. -ci. și (pop.) beșică s.f. /lat. *bessīca = vēsīca, -ae.
15. [DEXI] beșica vb. I. v. bășica,
16. [DEXI] beșică s.f. v. bășică,
17. [CADE] BĂȘICĂ, ❍BEȘICĂ (pl. -ici) sf. 1 🫀 Sac musculo-membranos la om și alte animale situat în partea inferioară a abdomenului și în care se îngrămădește urina; numită și bășica udului sau bășica urinară (🖼 405) ¶ 2 Membrana aceasta scoasă din corpul animalului și uscată, întrebuințată ca burduf, pungă, etc.: el își puse o ~ de vacă în cap în care-și ascunse părul cel de aur (ISP.); scoțîndu-și beșica de tutun, o desfăcu și-și răsuci o țigară (SAD.); O beșică ’n loc de sticlă e întinsă ’n ferăstruie (EMIN.) ¶ 3 🫀 Bășica fierei, sac membranos, la om și alte animaie în care e strînsă fierea ¶ 4 🐟 Membrană în formă de desagă, umplută cu aer, care se găsește în corpul peștilor și care le servește pentru a se putea ridica și cufunda în apă; e numită din cauza aceasta și ~ înnotătoare (🖼 406) ¶ 5 🩺 Mică umflătură ce se face pe piele de pe urma unei lovituri, unei arsuri, sau din alte pricini; pop. bășica cea rea = dalac ¶ 6 Globuleț plin de aer care se formează pe suprafața unui lichid cînd e pus în mișcare, cînd fierbe sau fermentează; ploaie cu bășici, ploaie repede și cu picături mari, formînd bășici pe suprafața apei în care cad picăturile; ~ de săpun, globuleț de aer care se formează suflîndu-se în spuma de săpun ¶ 7 ‡ Balon ¶ 8 Glob de sticlă ce se pune în vîrful unui băț, ca ornament în grădini: bețele de la trandafir... cu bășici de sticlă în vîrf (BR.-VN.) ¶ 9 🌐 Movilă mică rămasă în urma eroziunii apei ¶ 10 🌿 BĂȘICA-PORCULUI = GOGOAȘĂ [lat. vulg. *bessica].
18. [CADE] UD I. adj. Foarte umed (despre cineva sau ceva muiat în apă sau peste care a curs apă sau alt lichid): la pămîntul ~ nu trebue apă multă (ZNN.); îi duce (pe moșnegi) la sine în casă și-i schimbă în haine uscate, că ale lor toate erau ~e (RET.); suflam în niște lemne ~e, să aprind nițel foc în sobă (I.-GH.); e ~ pînă la piele; ~ lioarcă 👉 LIOARCĂII. II. sm. Cel ce e ud; (P): ~ul de ploaie nu se teme, cel ce n’are nimic de pierdut nu se teme de hoți; cel copleșit de nevoi nu se mai teme de nimic. III. pl. uduri sn. Urină: să mănînce balega lor și să bea ~ul lor (BIBL.);Ⓟ a(-și) face ~ul, a slobozi ~ul, a ieși cu ~ul, a urina: mamele să nu iasă cu ~ul, avînd copiii în brațe, căci aceștia capătă năjit (PAMF.); trîntitura se întoarnă, dacă se calcă în ~ul unui cal (GOR.); bășica ~ului 👉 BĂȘICĂ1 [lat. udus].
19. [DEX '98] BĂȘICĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos din corpul oamenilor și al animalelor, în care se strâng unele secreții ale organismului; vezică. Bășica fierii. ♦ Spec. Sac membranos din corpul unui porc sau al altui animal, uscat și întrebuințat ca pungă, burduf etc. ♦ Organ intern, plin cu aer, care ajută peștii la plutire. 2. Umflătură a pielii conținând o materie lichidă (seroasă). 3. Umflătură mică plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. Obiect (de sticlă) în formă sferică. ♦ (Arg.) Minge (de fotbal). [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica(=vessica).
20. [DLRLC] BĂȘICĂ, bășici, s. f. 1. Umflătură a pielii conținînd materie lichidă. Colina se ridica mereu în sus; se umfla ca o bășică uriașă. PREDA, Î. 36. O bășică mare îi plesni, curse un fel de apă sălcie. CAMILAR, TEM. 302. Cu dăsagii la spinare... De vînt bătut, ars de soare Și cu bășici la picioare. TEODORESCU, P. P. 307. 2. (Mai ales la pl.) Balonașe, umflături mici, pline cu aer, care se fac la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc.; bulbuci, clăbuci. Bășici de săpun. ▭ Se porni o ploaie cu bășici. PAS, L.55. 3. Sac membranos care se găsește în corpul oamenilor și al animalelor și în care se strîng unele secreții ale organismului. Bășica udului. Bășica fierii. ▭ (în forma beșică) Mie are să-mi dea coada porcului s-o frig și beșica s-o umplu cu grăunțe. CREANGĂ, A. 41. ♦ Aceeași membrană (scoasă din corpul animalelor) uscată și întrebuințată la făcutul pungilor, burdufurilor, pergamentului, etc. O pungă de bășică de bou. ▭ Se duse într-un oraș își puse o bășică de cirviș în cap. ISPIRESCU, L. 150. ♦ Organ intern al peștilor, de forma unui balonaș, plin cu un amestec de gaze mult mai ușoare decît apa și care. le ajută la plutire. 4. (Neobișnuit) Glob de sticlă, balon. (în forma beșică) Casa se prefăcu într-o peșteră... cărțile în beșici mari de steclă, la gură legate cu pergament. EMINESCU, N. 56. ♦ Lampion. Grădina era luminată cu multe lumini în bășici de hîrtie văpsită. CARAGIALE, O. I 375. – Variantă: (Mold., Transilv.) beșică s. f.
21. [DLRM] BĂȘICĂ, bășici, s. f. 1. Sac membranos care se găsește în corpul oamenilor și al animalelor și în care se strîng unele secreții ale organismului. Bășica fierii. ♦ Bășică (1) (scoasă din corpul animalelor) uscată și întrebuințată la făcutul pungilor, burdufurilor etc. ♦ Organ intern al peștilor, de forma unui balonaș, plin cu un amestec de gaze care le ajută la plutire. 2. Umflătură a pielii conținînd o materie lichidă. De vînt bătut, ars de soare Și cu bășici la picioare (TEODORESCU). 3. Umflătură mică, plină cu aer, care se face la suprafața lichidelor (în timpul fierberii), a aluatului (în urma dospirii) etc. 4. (Neobișnuit) Glob de sticlă; balon. [Var.: (reg.) beșică s. f.] – Lat. *bessica (= vessica).
22. [DLRM] BEȘICA vb. I. v. bășica.
23. [Șăineanu, ed. VI] bășică f. 1. receptacul membranos ce conține urina; 2. ochiu de fereastră din pielea ce înfășură mațele dobitoacelor: o bășică ’n loc de sticlă e ’ntinsă ’n ferestrue EM.; 3. mică umflătură pe pielea omului, produsă prin arsuri sau altceva; 4. picătură mare: ploaie cu bășici; 5. globuleț de lichid format prin aer: bășică de săpun. [Lat. VESICA].
24. [Șăineanu, ed. VI] beșică f. Mold. V. bășică.
25. [Scriban] beșíc, a -á v. tr. (d. beșică). Est. Fac să scoată beșicĭ: urzica beșică pelea. V. refl. Pelea se beșică de urzicĭ. – În vest bășic.
26. [Scriban] beșícă (est) și bășică (vest) f., pl. beșici, bășicĭ (lat. vésica, beșică; it. besciga și vescica, pv. vesiga, fr. vessie, sp. vejiga, pg. bexiga; alb. măšikă. D. rom. vine sîrb. bešika). Receptacul membranos care conține urina în corpu animalelor saŭ împlinește altă funcțiune la peștĭ orĭ păsărĭ. Unflătură pe corp produsă de arsură, de cizma care te roade orĭ pe palme de multă muncă, de gimnastică ș.a. Bulbuc, glob cav, unflătură formată de apă, maĭ ales de săpun: fericirea e ca beșicile de săpun, plouă cu beșicĭ. Beșică de boŭ, țiplă pusă în loc de geam (în vechime).
27. [DOOM 3] bășica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bășic, 2 sg. bășici, 3 bășică; conj. prez. 1 sg. să bășic, 3 să bășice
28. [DOOM 2] bășica (a ~) vb., ind. prez. 3 bășică
29. [DOOM 3] bășică s. f., g.-d. art. bășicii; pl. bășici
30. [DOOM 2] bășică s. f., g.-d. art. bășicii; pl. bășici
31. [MDO] bășică
32. [IVO-III] bășic, -care inf. s.
33. [IVO-III] bășică, -ci.
34. [DER] bășică (bășici), s. f. – 1. Vezică. – 2. Glob. – 3. Bulă, bulbuc. – Var. beșică. Mr. bișică, megl. bișocă. Lat. vessica (Pușcariu 189; REW 9276; Candrea-Dens., 141; DAR); cf. alb. mesikë, it. vescica, fr. vessie, sp. vejiga, basc. bišika, port. bexiga. Der. bășica, vb. (a face bășici); bășicată, s. f. (varietate de struguri); bășicos, adj. (cu bășici); bășicos, s. m. (arbust, Coluta arborescens); bășicuță, s. f. (Gentiana asclepiadea); Vb. a bășica poate deriva și direct din lat. vessῑcāre (cf. Pușcariu 188; REW 9277 și mr. mbișic, abruz. avvešekkà). Din rom. provine bg. bŭšŭka (Capidan, Raporturile, 228), sb. bešika și rut. bešyka (Miklosich, Wander., 8 și 12, Candrea, Elemente, 407; Berneker 53), și probabil ngr. μπετσϰώνω „a bate, a ciomăgi” (G. Meyer, Neugr. St., II, 76) și sb. beška „varietate de struguri” cf. bășicată. – V. și beștea.
35. [Argou] bășica, bășic v. r. a se supăra, a se înfuria
36. [Argou] a ploua cu bășici / cu bulbuci / cu găleata expr. a ploua torențial.
37. [Argou] bășică, bășici, s. f. 1. minge de fotbal. 2. fiolă aflată în dotarea agenților de circulație pentru măsurarea alcoolemiei conducătorilor auto.
38. [Argou] ploaie cu bășici expr. ploaie torențială.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL