1. [DEX '09] BĂSMĂLUȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma. – Basma + suf. -uță.
2. [MDA2] băsmăluță sf [At: ȘEZ. I, 36 / V: basmal- / Pl: ~țe / E: basma + -uță] 1-2 (Șhp) Basma (mică).
3. [DEXI] băsmăluță s.f. Dim. al lui basma. • pl. -e. /basmale, pl. lui basma + -uță.
4. [CADE] BĂSMĂLUȚĂ (pl. -uțe) sf. dim. BASMA: băsmăluța bine legată împrejurul gîtului (BR.-VN.).
5. [DEX '98] BĂSMĂLUȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma. – Basma + suf. -uță.
6. [DLRLC] BĂSMĂLUȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma. 1. v. basma (1). Își aranjă băsmăluță sucită și ieși înaintea semănătorii care venea. MIHALE, O. 441. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță albastră legată cochet pe cap. REBREANU, R. I 91. 2. v. basma (2). Ionici scoase din băsmăluță lui cu flori albastre cîțiva bănuți. CAMILAR, N. I 166. În mînă ținea o băsmăluță și toată încăperea se umplu de-un miros de busuioc uscat. CAMILAR, TEM. 154.
7. [DLRM] BĂSMĂLUȚĂ, băsmăluțe, s. f. Diminutiv al lui basma.
8. [MDA2] basmaluță sf vz băsmăluță
9. [DOOM 3] +băsmăluță s. f., g.-d. art. băsmăluței; pl. băsmăluțe
10. [DOOM 2] băsmăluță s. f., g.-d. art. băsmăluței; pl. băsmăluțe
11. [IVO-III] băsmăluță, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL