1. [DEX '09] BĂRBĂȚEL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I 2). – Bărbat + suf. -el.
2. [MDA2] bărbățel sm [At: CREANGĂ, P. 7 / Pl: ~ei / E: bărbat + -el] 1-2 (Șhp) Bărbat (3).
3. [DEXI] bărbățel s.m. Dim. al lui bărbat; spec. soțior; (fam.) bărbătuș. • pl. -ei. /bărbat + -el.
4. [CADE] BĂRBĂȚEL sm. dim. BĂRBAT.
5. [DEX '98] BĂRBĂȚEL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I, 2). – Bărbat + suf. -el.
6. [DLRLC] BĂRBĂȚEL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (2). Tînăra nevastă, văzîndu-și bărbățelul, mai uită din cele năcazuri. CREANGĂ, P. 7.
7. [DLRM] BĂRBĂȚEL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat1 (2).
8. [Șăineanu, ed. VI] bărbățel m. 1. (desmierdător și ironic) bărbat; 2. partea bărbătească la animale.
9. [Scriban] bărbățél m. pl. eĭ. Dim. d. bărbat.
10. [DOOM 3] bărbățel s. m., pl. bărbăței, art. bărbățeii
11. [DOOM 2] bărbățel s. m., pl. bărbăței, art. bărbățeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL