1. [CADE] BĂRBURĂTURĂ (pl. -turi) sf. 🐑 Crestătură în formă de unghiu pe care o fac ciobanii la urechile oilor pentru a le deosebi pe unele de altele [barbur].
2. [Șăineanu, ed. VI] bărburătură f. tăietură în forma unui unghiu drept la urechile vitelor mari sau ale mieilor. [Dela barbă, după forma-i angulară].
3. [MDA2] berbărătură sf vz bărburătură
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL